Sportul în exces poate avea efecte dăunătoare asupra organismului

Antrenamentul sportiv în exces poate fi o reală problemă chiar şi când e vorba de sportivii de performanţă. Când putem vorbi de exces? Atunci când te antrenezi foarte multe ore, iar perioada de recuperare este mult mai mare decât în mod obişnuit. De exemplu, atletismul de performanţă presupune o balanţă între efortul extrem şi perioada de recuperare. Mulţi dintre atleţi tind să creadă că mai multe exerciţii şi efort sunt întotdeuna mai bune.
Sportul în exces poate avea efecte dăunătoare asupra organismului

Antrenamentul sportiv în exces poate fi o reală problemă chiar şi când e vorba de sportivii de performanţă. Când putem vorbi de exces? Atunci când te antrenezi foarte multe ore, iar perioada de recuperare este mult mai mare decât în mod obişnuit.

De exemplu, atletismul de performanţă presupune o balanţă între efortul extrem şi perioada de recuperare. Mulţi dintre atleţi tind să creadă că mai multe exerciţii şi efort sunt întotdeuna mai bune.


Simptomele sportului în exces

Oboseala este unul dintre primele simptome care se instalează. Unii experţi numesc primele simptome acelea care se rezolvă rapid dacă reduci intensitatea antrenamentului la fiecare a treia sau a patra zi, păcălind astfel organismul.
Dacă vei continua antrenamentul fără să te odihneşti, vei putea experimenta următoarele simptome: tensiune, iritare, scăderea apetitului, somn neliniştit, scăderea apetitului sexual, scăderea performanţelor. În cazurile severe, se poate instala depresia, ciclu menstrual neregulat (la femei), dereglări semnificative ale somnului, dureri musculare prelungite, diminuarea vizibilă a performanţelor sportive.

Forţa musculară se poate diminua, dar asta nu se poate vedea la un examen pentru că sportivii de performanţă au o putere mai mare decât este normal. Deşi anumite teste de sânge pot avea rezultate anormale în cazul unui sindrom de antrenament în exces, nici unul nu este suficient de sigur ca marker în diagnostic.

Factorii de risc

Factorii de risc se impart în două mari categorii: cei care se asociază cu trupul şi mintea (factori intrinseci) şi factorii externi (extrinseci).
Factorii intrinseci presupun: o sănătate generală mai slabă, intervenirea îmbolnăvirii sau chiar a intervenţiei chirurgicale, stare proastă, absenţa ciclurilor menstruale, critici foarte dure cu sine.
Printre factorii extrinseci se numără intensitatea, durata şi numărul sedinţelor de sport pe săptămână, devierea prealabilă a succesului trainingului, calitatea şi cantitatea alimentelor consummate, excesul de alcool, tutun, cafeină, plantele şi stimulantele, medicamentele, condiţiile de mediu (perioaadă a anului, climat, altitudine).
În general, bărbaţii sunt mai predispuşi excesului decât femeile.

Prevenire şi tratare

Cea mai bună cale de a preveni este aceea de a da atenţie şi de a răspunde primelor simptome. Când exerciţiile te obosesc, în loc să-ţi ofere energie, nu mai continua. În schimb, combină-le cu zile cu exerciţii uşoare sau chiar de odihnă ca parte din rutina săptămânală.
Creşterea continuă a cantităţii şi intensităţii exerciţiilor, în acelaşi timp, duc la exces şi de aici apar problemele. 

O dietă echilibrată şi un somn adecvat sunt alte două elemente cheie care te ajută să previi sindromul sportului în exces. Suplimentele alimentare, precum vitaminele şi aminoacizii, nu oferă performanţă Anumite femei au nevoie de o tabletă cu fier pentru a menţine echilibrul celulelor roşii.

Simptomele de depresie şi anxietate sunt alte efecte neplăcute ale antrenamentului în exces şi trebuie tratate, inclusiv cu medicamente, dacă este necesar.
De îndată ce simptomele progresează, perioada de recuperare este mai mare. Antrenamentele trebuie reluate după o perioadă de odihnă şi recuperare.
În general, antrenamentele intensive, de rezistenţă, ar trebui limitate la trei zile pe săptămână.