Mihaela Bilic: „Cura de slăbire nu e soluţia”!

Într-o lume avidă după soluţii miraculoase sau doar rapide pentru slăbit, plină cu liste cu alimente permise şi interzise, de strategii sofisticate legate de asocieri şi disocieri alimentare, eu vă recomand să vă opriţi.
Mihaela Bilic: „Cura de slăbire nu e soluţia”!

Într-o lume avidă după soluţii miraculoase sau doar rapide pentru slăbit, plină cu liste cu alimente permise şi interzise, de strategii sofisticate legate de asocieri şi disocieri alimentare, eu vă recomand să vă opriţi.

Eu un delir halucinant care nu vă rezolvă definitv problema kilogramelor în plus, sunt nisipuri mişcătoare în care odată intraţi, nu faceţi decât să vă afundaţi din ce în ce mai adânc.

Cura de slăbire îngraşă, e un paradox dureros de adevărat! Cine a apelat la diete ştie că acestea conţin de obicei un meniu impus, atât ca ore, cât şi ca feluri de mâncare.

Cura de slăbire nu ţine cont de preferinţele şi ritmul vieţii tale, nu-ţi cere să-ţi asculţi senzaţia de foame şi saţietate, se face cu ignorarea nevoilor organismului. În cura de slăbire nu te întrebi ce VREI să mănânci, ci mănânci ce, cât şi când TREBUIE. Pentru că e o decizie venită din exterior, pentru că înlocuieşte instinctul cu voinţa şi raţiunea, pentru că elimină şi limitează alegerile alimentare, orice dietă are un sfârşit, e limitată în timp.

Din momentul în care te apuci de ea, aştepţi să se termine. Când eşti la cură de slăbire, slăbeşti, când se termină cura, te îngraşi. Când mănânci după o listă, slăbeşti, când mănânci la liber, te îngraşi. Care să fie concluzia? Că îţi trebuie o nouă listă, o nouă cură, că nu mai eşti capabil să gestionezi singur relaţia cu mâncarea, că nu mai şii ce să mănânci?

Cura de slăbire e o dedublare: viaţa ta e suspendată, pusă pe pauză sau între paranteze şi o perioadă LIMITATĂ decizi să adopţi viaţa unui alt EU, mai disciplinat, mai organizat, mai echilibrat, mai puternic în faţa ispitelor şi automat mai slab pe cântar! Demersul nu e unul greşit, doar ordinea e inversată: dacă reuşeşti să fii în mod real echilibrat, disciplinat, organizat şi alimentaţia ta va fi normalizată, rezolvată.

Haosul din viaţa noastră determină haosul alimentar. Într-un mod iluzoriu, dorim să facem ordine în alimentaţie, sperând că odată cu dispariţia kilogramelor în plus, vor dispărea şi problemele din viaţa noastră. Ar fi prea frumos şi prea simplu să fie aşa. Din păcate, kilogramele în plus nu sunt cauza, ci simptomul faptului că ceva nu e în regulă cu tine, sunt o boală a sufletului, un semn că doare. Întrebarea reală nu e cum să slăbesc, ci de ce m-am îngrăşat, de ce mănânc foarte mult?

Există o foame a corpului şi una a sufletului, există o nevoie de alimente şi nutrienţi, dar şi o nevoie de afecţiune, răbdare, înţelegere, grijă, iubire. Şi de multe ori ele se confundă!

E uşor să dăm vina pe mâncare, dar nu realizăm că uneori reprezintă singurul sprijin la capătul unei zile grele, obositoare, stresante, frustrante. ”Mâncarea ă starea de bine” e o ecuaţie cu care ne naştem, pe care o avem în gene. Cu mâncare putem anestezia, fie şi pe moment, o stare de rău, o emoţie negativă, un disconfort. Şi atunci de ce ne simţim vinovaţi, de ce ne condamnăm că iar am mâncat?

E uman şi firesc să vrei să nu te mai doară, să încerci să pui capăt unei suferinţe. Singurul lucru pentru care ne putem condamna e că nu încercăm să găsim remedii mai eficiente împotriva durerii, unele care să trateze cauza. Dacă ”pansăm” cu mâncare orice tip de rană, haideţi măcar să nu dăm vina pe ea că ne îngraşă pentru că, nu-i aşa, are calorii.

Mâncarea poate fi o jucărie, o ocupaţie, un prieten care ne umple stomacul, timpul şi viaţa. E atât de comodă şi de banală încât uităm că mai există şi alte jucării. Însă nu îi nesocotiţi eficienţa, nu o aruncaţi la coş înainte de a pune altceva în loc. Opriţi-vă din a căuta noi cure de slăbire şi preocupaţi-vă de nevoile voastre reale, mai ales de cele emoţionale.

Mâncaţi doar când vă este foame şi opriţi-vă când v-aţi săturat. Asta înseamnă o relaţie echilibrată cu mâncarea, fără riscul kilogramelor în plus. Iar restul de trăiri, senzaţii şi nevoi, hrăniţi-le cu orice ÎN AFARĂ de mâncare!