Deserturi, deserturi, gustoasele mele deserturi…

N-am înţeles niciodată de ce festinurile din copilărie se terminau invitabil cu un tort uriaş din care nu mai puteam mânca nimeni...
Deserturi, deserturi, gustoasele mele deserturi…

Zahăr, făină, unt, ouă, lapte, fructe, cacao, arome, nuci.

Aceasta este în mare lista de ingrediente care în sute de combinaţii şi reţete aduc la extaz papilele gustative ale pământenilor, dar şi la disperare cântarul când le devorăm în cantităţi impresionante.

Aşa că să ne bucurăm de viaţă, dar să fim pregătite să ne rezumăm la porţii decente.

N-am înţeles niciodată de ce festinurile din copilărie se terminau invitabil cu un tort uriaş din care nu mai puteam mânca nimeni.

Practic, unde să mai intre felia grăsunică după aperitive, fripturi, sarmale? De multe ori, desertul care ar fi trebuit să fie vedeta sfârşea inevitabil la gunoi pentru că mai mult de o linguriţă, două, nu putea nimeni să ducă după amalgamul de grăsimi şi carbohidraţi de tot felul. A durat ceva timp, dar ne-am deşteptat şi noi românii la capitoul “cantităţi”. Practic, nimeni şi nimic nu ne împiedică acum să ne bucurăm de desert în cantităţi rezonabile, fără să ne simţim obligaţi să terminăm totul din farfurie.

Regula numărul 1 e foarte simplă: dimensiunea porţiei trebuie să fie redusă. Astfel, suntem în asentimentul nutriţioniştilor care spun că niciodată procentul de calorii care provin din carbohidraţi cu absorbţie rapidă nu trebuie să fie mai mare de 10. Calculul e simplu, ne asigură expertul britanic în nutriţie Sandra Nissenberg: la 1.600 de calorii consumate pe zi, maximum 160 trebuie să provină din zahăr.

Adică ar trebui să ne rezumăm la 10 linguriţe. Asta dacă vorbim de zahăr. Să nu uităm că deserturile au şi alte ingrediente hipercalorice precum untul sau nucile. Să nu vă amăgiţi că mierea ar fi mai prietenoasă cu silueta! Nicidecum! |n cantităţi mari, e tot o bombă calorică! La fel şi amestecurile raw de fructe uscate şi alune, periclitează silueta! Şi de ce nu s-o spunem pe aia dreaptă că şi fructele în cantităţi mari constituie un aport caloric mare! Nu puţini sunt cei care se îngraşă pentru că abuzează de fructe! Aşa că măsură în toate şi fuga la sport pentru ars caloriile în exces!

O mică istorie a deliciilor

E greu să ţii distanţa faţă de deserturi! Iar istoria culinară a omenirii le-a ridicat la un asemenea rafinament încât ar fi păcat să le abandonăm şi să nu ne bucurăm în continure de ele! Răsfoind “A visual history of cookery” am redescoperit celebrele madelaine, cărora Marcel Proust le-a dat conotaţii cu totul speciale: prăjitura nostalgiei îşi datorează gustul amestecului de unt, zahăr, ou, făină şi coajă rasă de lămâie.

Am aflat că pandişpanul era unul dintre favoritele reginei Victoria a Marii Britanii, care îl savura alături de ceaiul de după-amiază. |nsă nu i se servea oricum, ci sub formă de sendviş cu gem sau o cremă onctuoasă, demnă de papilele regale. Tot în volumul delicios ilustrat am descoperit desertul Torrone, care conţine migdale înglobate în nuga, extrem de popular în Italia, dar şi în Spania. Dacă tot am ajuns în Italia, am aflat că îngheţata a fost adusă în Italia de către populaţiile arabe care au trecut pe acolo.

La început, era doar sorbet, laptele intrând în compoziţia sa la sfârşitul secolului al şaptesprezecelea când au fost puse la punct metodele de congelare. Deşi are un nume sonor, tiramisu nu există în tradiţia culinară a lumii decât de 30 de ani şi a fost făcut prima oară într-un resturant din Treviso, din zona Veneţiei. La început, era servit copiilor şi bătrânilor, pentru că nu conţinea alcool.

Sweets mania

Astăzi, deserturile ambalate sunt o componentă esenţială a industriei alimentare. Şi dincolo de blamatele produse care conţin mai mulţi coloranţi şi conservanţi decât ingrediente de bază, există şi o mulţime de dulciuri care pot fi consumate cu măsură într-o dietă echilibrată.

De la ciocolata cu un conţinut ridicat la cacao la prăjiturile făcute după reţete de casă şi până la îngheţata cu cât mai puţine ingrediente, toate sunt permise atât timp cât sunt privite ca un răsfăţ ocazional şi nu ca alimente de bază. La ora 16, când energia atinge cote alarmante scăzute, un dulce ne poate revigora. Dar trebuie să avem grijă să alternăm dulciurile cu fructe şi să citim mereu etichetele. Un desert trebuie să fie cât mai natural şi cât mai slab caloric.