Erizipelul: cauze, simptome, tratament

Erizipelul: cauze, simptome, tratament

Ce este erizipelul

Erizipelul este o formă superficială de celulită infecţioasă, adică o infecţie bacteriană care afectează stratul superior al dermei (epiderma), în special la nivelul picioarelor (în peste 80% din cazuri), dar pot fi afectate şi faţa, braţele sau trunchiul.

Boala se manifestă prin apariţia unor erupţii de culoare roşu intens, lucioase şi uşor ridicate deasupra pielii, cu margini bine delimitate, putând fi însoţite de manifestări precum febră, frisoane sau senzaţie generală de rău.

Cauza principală a erizipelului este infecţia cu streptococi betahemolitici din grupul A, dar există şi cazuri în care sunt implicaţi stafilococul auriu meticilino-rezistent (mai ales dacă erupţia se manifestă la nivelul feţei), Klebsiella pneumoniae, Haemophilus influenzae, Escherichia coli, S. warneri, Streptococcus pneumoniae, S. pyogenes sau bacteriile din grupul Moraxella.

Deşi este o afecţiune care poate fi uşor tratată cu antibiotice, erizipelul prezintă adesea episoade de recurenţă şi poate favoriza apariţia unor complicaţii precum limfedemul cronic, tromboflebita sau chiar cangrena.

Erizipelul: simptome

Simptomele erizipelului debutează deseori brusc, în decursul a doar câteva ore sau 1-2 zile de la infectare. Aceste simptome cuprind:

  • Apariţia unor erupţii pe suprafeţe relativ mari ale pielii (în special pe picioare sau pe faţă – pe puntea nazală, pe obraji, bărbie sau în zona scutecului ori a ombilicului în cazul bebeluşilor)
  • Tumefiere şi aspect lucios al pielii afectate
  • Roşeaţă pronunţată
  • Formarea de flictene (băşici)
  • Piele care se simte fierbinte la atingere
  • Margini bine delimitate ale erupţiilor
  • Sensibilitate sau durere la atingerea erupţii
  • Firişoare roşii, mov sau negre în zona afectată
  • Febră
  • Frisoane
  • Tremurături
  • Senzaţie generală de rău

În lipsa unui tratament prompt, erizipelul poate duce la apariţia unor complicaţii precum abcese, cangrenă, tromboflebită, limfedem cronic, endocardită, artrită septică, bursită, tendonită, glomerulonefrită acută poststreptococică, tromboza de sinus cavernos, sindromul şocului toxic stafilococic sau streptococic.

Erizipelul: cauze

Cauza principală a erizipelului este infecţia cu streptococi, stafilococi sau alte specii de bacterii (Klebsiella pneumoniae, Yersinia enterocolitica, Haemophilus influenzae etc.), care pătrund în organism prin intermediul unei leziuni la nivelul pielii (zgârietură, tăietură, înţepătură de insecte, muşcături, ulceraţii, erupţii herpetice, răni deschise cauzate de intervenţii chirurgicale etc.).

Şi anumite afecţiuni dermatologice preexistente pot cauze leziuni prin care pot pătrunde bacteriile mai sus amintite, cum ar fi: eczemele, impetigo, psoriazisul sau infecţiile fungice (micoza piciorului/piciorul atletului).

Alte afecţiuni care pot creşte riscul de erizipel sunt circulaţia venoasă şi limfatică deficitară, obezitate, alcoolismul, infecţia cu HIV/SIDA, diabetul, sindromul nefrotic şi neoplasmele.

Erizipelul nu este o boală contagioasă şi nici nu poate fi moştenită de la părinţi. Copiii mici şi persoanele cu vârste peste 60 de ani sunt cele mai predispuse categorii la apariţia acestei afecţiuni.

Erizipelul: diagnostic

Medicul poate diagnostica erizipelul doar pe baza aspectului pielii, dar pentru că simptomele pot fi similare celulitei infecţioase sau altei afecţiuni dermatologice (zona Zoster, angioedem, dermatita de contact etc.) pot fi necesare biopsiile cutanate şi diverse analize de sânge pentru identificarea agentului patogen – leucocite, proteina C reactivă, antibiogramă etc.

În cazul unei infecţii severe poate fi necesară efectuarea unui CT sau RMN, care permit vizualizarea în profunzime a ţesuturilor şi organelor afectate.

Erizipelul: tratament

Tratamentul standard al erizipelului constă în administrarea de antibiotice, de regulă penicilină (pe o durată de 2 săptămâni), eritromicină timp de 10 zile (în cazul în care există alergie la penicilină) sau o combinaţie de penicilină cu vancomicină, cefazolină cu eritromicină pentru infecţiile cu stafilococ auriu, clozacilină şi nafcilină pentru infecţiile rezistente la antibiotice.

De asemenea, pot fi recomandate analgezice sau antiiflamatoare pentru calmarea durerii şi a inflamaţiei, precum şi antifungice pentru prevenirea recurenţelor. Compresele reci şi ciorapii compresivi pot ajuta la ameliorarea disconfortului şi a durerii şi pot reduce umflăturile. Se recomandă, de asemenea, menţinerea piciorului afectat ridicat deasupra planului orizontal şi folosirea unor unguente antibacteriene şi emoliente.

Pentru a reduce riscul de apariţie a erizipelului cauzat de eczeme, micoze sau diabet, de exemplu, se recomandă tratarea corespunzătoare a acestor afecţiuni.

Obezitatea şi circulaţia sangvină deficitară pot contribui la apariţia erizipelului, prin urmare se recomandă scăderea în greutate, adoptarea unui regim alimentar sănătos şi evitarea sedentarismului.

Autor: Paula Rotaru

Surse: medicalnewstoday.com, msdmanuals.com, dermnetnz.org

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica