SIDA: cauze, simptome, tratament

SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite) este o boală cronică ameninţătoare de viaţă, cauzată de infecţia cu virusul HIV (virusul imunodeficienţei umane).

Virusul HIV infectează celulele sistemului imun, slăbindu-le rezistenţa în faţa bolilor, precum pneumonia, sarcomul Kaposi, tuberculoza, iar SIDA apare în stadiile avansate ale infecţiei. Uneori pot trece chiar şi 10 ani de la infecţia cu virusul HIV până la instalarea SIDA. Tratamentul precoce cu medicamente antiretrovirale al infecţiei cu HIV poate preveni însă dezvoltarea SIDA.

Cât de contagioasă este infecția cu HIV/SIDA

Virusul HIV se transmite prin contact sexual neprotejat anal, oral sau vaginal, prin transfuzii de sânge contaminat, seringi, ace sau echipamente medicale contaminate, prin placentă, în timpul travaliului sau alăptării. Nu se transmite virusul HIV prin sărut, masturbare, îmbrăţişare, prin strănut, înţepătură de insecte, transpiraţie, lacrimi etc.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în 2016 erau diagnosticate cu infecţie HIV aproape 37 de milioane de persoane la nivel mondial. În acelaşi an au fost înregistrate 1,8 milioane de noi cazuri, iar aproape 1 milion de persoane au murit din cauze asociate infecţiei cu HIV.

Chiar dacă 3 persoane s-au vindecat până acum de HIV,  nu există un tratament standard care să poată fi aplicat oricui în infecţia cu HIV/SIDA. Medicamentele pot ajuta la încetinirea evoluţiei bolii şi ameliorarea simptomelor, îmbunătăţind astfel calitatea vieţii bolnavilor.

Sida: simptome

Simptomele SIDA diferă în funcţie de stadiul bolii. De exemplu, o persoană infectată cu HIV nu prezintă întotdeauna simptome în stadii incipiente ale infecţiei.

Simptomele în stadiul acut al infecției cu HIV

În stadiul acut al infecţiei, deci în intervalul imediat de după infecţie, ceea ce poate însemna câteva zile sau 1-2 săptămâni, o persoană infectată poate prezenta simptome similare unei răceli sau gripe, precum:

• Dureri de cap
• Febră
• Dureri în gât
• Oboseală
• Inflamarea nodulilor limfatici, de regulă cei din zona gâtului
• Iritaţii pe piele
• Apariţia unor afte bucale
• Dureri musculare sau articulare

Astfel de simptome pot trece neobservate sau pot fi puse pe seama unei alte afecţiuni, dar acesta este intervalul în care virusul HIV prezintă cea mai înaltă rată de contagiozitate.

Simptomele infecției HIV în stadiul latent

În stadiul latent al infecţiei cu virusul HIV apar rareori simptome, principala manifestare constând în inflamarea ganglionilor de la nivelul gâtului. Această etapă a infecţiei poate dura chiar şi 10 ani în lipsa unui tratament corespunzător, timp în care virusul continuă să afecteaze celulele albe (leucocitele), care asigură protecţia organismului în faţa infecţiilor de orice natură.

Următorul stadiu al infecţiei cu HIV este cel simptomatic, când efectele virusului se fac simţite în organism. În acest interval există susceptibilitate ridicată de a dezvolta infecţii şi afecţiuni ce se pot manifesta prin:

• Febră
• Oboseală
• Inflamarea ganglionilor limfatici
• Diaree
• Scădere în greutate
• Zona zoster
• Candidioză bucală

Simptomele HIV în ultimul stadiu al infecției: instalarea SIDA

Ultimul stadiu al infecţiei cu HIV netratate îl constituie instalarea SIDA, care survine de regulă la 10-15 ani de la debutul infecţiei. În această etapă, sistemul imunitar este sever afectat şi există un risc foarte crescut de dezvoltare a anumitor forme de cancer sau infecţii ce se pot manifesta prin:

• Transpiraţii nocturne
• Febră recurentă
• Diaree cronică
• Oboseală persistentă, nejustificată
• Scădere neintenţionată în greutate
• Iritaţii pe piele
• Apariţia unor pete albe sau leziuni neobişnuite pe limbă ori în cavitatea bucală

Complicațiile HIV/ SIDA

Printre problemele de sănătate asociate infecţiei cu HIV, precursoare instalării SIDA, se numără:

• Tuberculoza – principala cauză de deces în rândul persoanelor infectate cu virusul HIV
• Infecţia cu citomegalovirus – determină simptome precum tulburări de vedere sau gastrointestinale, pneumonie
• Candidiaza – afectează mucoasa cavităţii orale, esofagul şi vaginul
• Meningita criptococică – cauzată de infecţia cu fungi ce pot duce la inflamarea mucoasei care acoperă creierul şi a lichidului cefalorahidian
• Toxoplasmoza – este cauzată de infecţia cu parazitul Toxoplasma gondii, care poate fi transmis de pisici, prin intermediul fecalelor contaminate
• Criptosporidioza intestinală – cauzată de un parazit transmis prin apa sau alimentele contaminate, care poate duce la diaree cronică şi chiar cancer de vezică biliară
• Sarcomul Kaposi – este un cancer al pereţilor arteriali care se manifestă prin apariţia unor pete roz, roşii sau violacee pe piele sau în cavitatea orală, dar şi prin afectarea tractului digestiv sau a plămânilor
• Limfomul – un cancer de sânge care se mnaifestă prin inflamarea ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului, braţelor sau zonei inghinale
• Nefropatie – este o inflamaţie a filtrelor din rinichi care au rolul de a înlătura excesul de lichid şi reziduurile din sânge
• Demenţă – infecţia cu HIV poate cauza degradarea celulelor nervoase, ceea ce duce la apariţia unor simptome precum confuzie mentală, pierderi de memorie, depresie, anxietate sau tulburări motorii, manifestări specifice bolilor neurodegenerative (Alzheimer, Huntington, Parkinson)

Cauze SIDA: cum se transmite HIV

SIDA este cauzată de infecţia cu virusul HIV, dar survine abia în momentul în care virusul reduce nivelul celulelor CD4 T, adică leucocitele care ajută organismul să lupte cu infecţiile, la sub 200 mg/dL sau apar afecţiuni dintre cele menţionate mai sus.

Virusul HIV se transmite prin lichid seminal, sânge, secreţii vaginale şi lapte mamar contaminate, prin contact sexual neprotejat, placentă, travaliu, alăptare, transfuzii de sânge, împărţirea seringilor.

NU se transmite virusul HIV prin: sărut, îmbrăţişare, strănut, înţepătură de insecte, lacrimi, transpiraţie, urină, materii fecale, masturbare etc.

Riscul de infecţie cu HIV creşte în cazul în care o persoană suferă deja de o boală cu transmitere sexuală ( de regulă, simptomele BTS constau în apariţia unor leziuni în zona genitală, care constituie mediul perfect de pătrundere a virusului HIV) sau dacă nu este circumcisă (află aici totul despre circumcizie, operaţia de îndepărtare a prepuţului).

SIDA: diagnostic – teste și analize necesare

Infecţia cu HIV este uşor de diagnosticat, pe baza unui simplu test de sânge sau de salivă care identifică anticorpii pe care organismul îi produce ca reacţia la prezenţa virusului. Din păcate, aceşti anticorpi pot fi depistaţi în organism abia la 10-12 săptămâni de la infecţie. Testarea antigenului HIV este o metodă mai rapidă de identificare a prezenţei virusului în organism. Acest test identifică o proteină  pe care virusul HIV o activează imediat după infecţie şi, astfel, diagnosticul poate fi stabilit mai rapid, persoana respectivă putând să ia măsuri pentru a preveni răspândirea virusului.

Odată obţinut un rezultat pozitiv la astfel de teste, pacientul trebuie să efectueze şi alte investigaţii pentru a descoperi în ce stadiu este infecţia şi care este cel mai bun tratament.

Aceste teste includ: măsurarea nivelului celulelor CD4 T (dacă valoarea acestora este sub 200 mg/dL, infecţia cu HIV a progresat în SIDA), testul ARN HIV (detectează materialul genetic viral HIV şi măsoară câte copii ale virusului HIV sunt prezente în sânge), testul de rezistenţă a medicamentelor la virusul HIV (rezultatul obţinut îl ajută pe medic să excludă medicamentele care nu au efect în tratamentul HIV).

De asemenea, pot fi necesare analize de laborator pentru depistarea anumitor complicaţii produse de infecţia cu HIV, cum ar fi: tuberculoza, hepatita, toxoplasmoza, bolile cu transmitere sexuală, bolile hepatice sau renale, infecţiile de tract urinar.

SIDA: tratament

Tratamentele pentru HIV au avansat mult în ultimii ani, astfel că în 2022 avem deja 3 cazuri de pacienți vindecați complet de HIV. Doi dintre pacienți s-au vindecat cu ajutorul transplantului de măduvă osoasă, iar a treia pacientă s-a vindecat cu ajutorul unui transplant de celule stem adulte.

3 persoane s-au vindecat de HIV

Femeia suferea de HIV și leucemie și a primit sânge prelevat din cordonul ombilical pentru a o ajuta să lupte împotriva cancerului. Femeia s-a vindecat complet, fără să mai fie nevoită să mai ia vreun tratament. Specialiștii avertizează însă că tratamentul femeii nu este unul care să poate fi aplicat la scară largă.

Medicamentele antiretrovirale în HIV

Nu există însă un tratament care să vindece infecţia cu HIV sau SIDA, însă medicamentele antiretrovirale pot ameliora starea de sănătate a celor infectaţi cu HIV/SIDA, pot preveni apariţia complicaţiilor şi reduc aproape la jumătate viteza de evoluţie a bolii. În prezent se recomandă terapia antiretrovirală tuturor pacienţilor infectaţi cu HIV, indiferent de nivelul celulelor CD4 T, dar cu precădere celor cu simptome severe, infecţii recurente, gravidelor, celor cu afecţiuni renale sau hepatice (hepatita B sau C).

Tratamentul presupune administrarea unei combinaţii de 3 medicamente antiretrovirale, precum inhibitori de protează, inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei şi inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei, pentru a evita apariţia rezistenţei la medicamente a anumitor tulpini ale virusului HIV.

Pacientul trebuie să ia aceste medicamente recomandate de medic la o anumită oră din zi, pentru tot restul vieţi şi să se prezinte periodic la control (o dată la 3 sau la 6 luni) pentru monitorizarea evoluţiei bolii şi, eventual, schimbarea planului de tratament. Din păcate, aceste medicamente prezintă şi anumite reacţii adverse, precum: greaţă, vărsături, diaree, aritmie cardiac, fragilizarea oaselor şi a musculaturii, creşterea nivelului de colesterol şi a glicemiei.

Stilul de viață recomandat unei persoane cu SIDA

Pe lângă tratamentul medical, se recomandă respectarea unor reguli care vizează stilul de viaţă şi care pot ameliora simptomele, cum ar fi:

• Dieta sănătoasă (fructe, legume, cereal integrale, carne slabă)
• Evitarea lactatelor nepasteurizate, a ouălor crude şi a fructelor de mare crude (sushi, sashimi, stridii)
• Efectuarea vaccinului gripal
• Igiena corporală strictă
• Evitarea contactului cu materiile fecale ale animalelor (acestea pot conţine paraziţi ce determină complicaţii severe odată ajunşi în organismal uman)
• Administrarea anumitor suplimente alimentare, precum acetil-L-carnitina sau proteina din zer – acestea pot ameliora durerea, previn diareea, cresc nivelul celuelor CD4 T şi sprijină creşterea sănătoasă în greutate.
• Evitarea anumitor suplimente – în special cele cu sunătoare şi cu usturoi (acestea pot reduce la jumătate eficienţa medicamentelor antiretrovirale)

Sida: prevenţie

Cea mai eficientă metodă de prevenţie a infecţiei cu HIV/SIDA este evitarea contactului sexual, fie că vorbim de sex vaginal, anal sau oral, cu o persoană infectată. De asemenea, se recomandă evitarea actelor sexuale dure, care pot cauza sângerare în zona intimă, sau în timpul mentruaţiei.

Alte metode prin care poate fi prevenită infecţia cu HIV sau transmiterea acestui virus sunt:

Prezervativul te protejează de HIV/SIDA

• Folosirea prezervativului pe bază de apă, nu uleiuri, deoarece acestea pot slăbi rezistenţa prezervativului, cauzând ruperea acestuia în timpul actului sexual. Se indică utilizarea prezervativului inclusiv în cazul sexului anal sau oral (în acest caz se foloseşte o folie specială din latex). Cu toate acestea, singura metodă 100% sigură de prevenire a infecţiei cu HIV nu este utilizarea prezervativului, ci abstinenţa.

Medicamentele care reduc riscul de infecție cu HIV

• Administrarea de medicamente de profilaxie (acestea conţin substanţa activă emtricitabină plus tenofovir sau emtricitabină, tenofovir plus alafenamidă) care reduc riscul de infecţie – acesta sunt recomandate persoanelor care nu sunt infectate, după efectuarea unui test HIV şi obţinerea unui rezultat negativ, care vor să se ferească de infecţia cu HIV dacă fac sex cu un partener posibil infectat

Comunicarea cu partenerul

• Comunicarea cu partenerul sexual – este foarte important ca persoana infectată cu HIV să le spună persoanelor cu care a făcut sex sau noilor parteneri că are această infecţie

Acele și seringile sterile pentru a evita infecția cu HIV

• Folosirea acelor şi seringilor sterile – acest lucru este valabil atât în mediul spitalicesc, cât şi în cazul persoanelor care îşi injectează droguri intravenos

Administrarea medicamentelor antiretrovirale în sarcină

• Administrarea de medicamente antiretrovirale în timpul sarcinii, pentru a preveni transmiterea virusului HIV către nou-născut şi apariţia complicaţiilor la naştere

Circumcizia reduce cu 60% riscul de infecție cu HIV

• Circumcizia – această intervenţie de eliminare a prepuţului poate reduce cu 60% riscul de infecţie cu HIV (de asemenea, metoda poate proteja împotriva anumitor boli cu transmitere sexuală, dar trebuie suplinită cu alte măsuri de protecţie, precum utilizarea prezervativului)

Articol actualizat în 2022

Autor: Paula Rotaru

Surse: who.int, mayoclinic.org, iv.va.gov