Sănătatea oaselor este adesea ignorată până la apariția unei fracturi, a durerilor persistente sau a diagnosticului de osteoporoză. Specialiștii avertizează însă că rezistența sistemului osos depinde în mare măsură de obiceiurile formate încă din copilărie și adolescență. După vârsta de 30 de ani, alimentația, activitatea fizică și stilul de viață devin esențiale pentru menținerea densității osoase.
Deși par structuri rigide, oasele sunt țesuturi vii, aflate într-un proces continuu de formare și resorbție. Echilibrul dintre aceste procese se modifică odată cu înaintarea în vârstă.
Masa osoasă se dezvoltă rapid în copilărie și adolescență, atingând, de regulă, nivelul maxim în jurul vârstei de 20-30 de ani. Acest lucru nu înseamnă că după 30 de ani oasele nu mai pot fi protejate. Dimpotrivă, adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate încetini pierderea masei osoase și poate reduce riscul de fracturi.
Citește și: Osteoporoza, boala care dă semne prea târziu. Ce poți face pentru a o preveni
Mersul pe jos este benefic, însă specialiștii recomandă și exerciții care solicită musculatura și scheletul. Urcatul scărilor, mersul alert, dansul și alergarea sunt exemple de activități în care oasele susțin greutatea corpului. Antrenamentele de forță, realizate cu greutăți, benzi elastice sau propria greutate corporală, contribuie la menținerea rezistenței musculare și osoase. Exercițiile pentru echilibru sunt importante mai ales la vârste înaintate, deoarece pot reduce riscul de cădere.
Alimentația joacă un rol important în prevenirea fragilității osoase. Potrivit recomandărilor americane NIH, majoritatea adulților între 19 și 50 de ani au nevoie de aproximativ 1.000mg de calciu zilnic, iar cei între 19 și 70 de ani de 600 UI de vitamina D.
Femeile sunt mai vulnerabile după menopauză, când scăderea estrogenului accelerează pierderea masei osoase. Totuși, osteoporoza poate afecta și bărbații. Fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, greutatea corporală foarte redusă și tratamentele îndelungate cu corticosteroizi pot crește riscul.
Persoanele sănătoase, fără factori de risc, nu au nevoie în mod obișnuit de osteodensitometrie la 30 de ani. Investigațiile pot fi recomandate mai devreme în cazul fracturilor de fragilitate, al anumitor boli sau al tratamentelor care afectează metabolismul osos. Prevenția începe însă mult înaintea primului test: prin mișcare regulată, alimentație adecvată și evitarea factorilor care favorizează pierderea masei osoase.
Foto: shutterstock