Sarcomul, cancerul rar care poate fi confundat cu o simplă umflătură. Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: „Pacienții ajung la medic cu tumori de 20-30 de centimetri”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O umflătură apărută pe braț, pe picior sau în altă zonă a corpului poate părea, la prima vedere, inofensivă. În unele cazuri însă, aceasta poate fi primul semn al unui sarcom, un tip rar de cancer care afectează oasele sau țesuturile moi. Diagnosticul este adesea dificil, iar pacienții pot ajunge la specialist când tumora a crescut considerabil sau boala s-a răspândit deja. Despre semnele de alarmă, întârzierile în diagnostic și șansele de tratament ale pacienților din România am discutat cu Dr. Silvia Brotea-Moșoiu, medic la Institutul Oncologic București și coordonatoarea Comisiei Naționale SNOMR dedicate sarcoamelor.

Interviul a fost realizat în cadrul Congresului Național de Oncologie, desfășurat în perioada 8-10 octombrie 2026, la Poiana Brașov, unde specialiști români și internaționali au discutat despre îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului sarcoamelor. Evenimentul a marcat și anunțul oficial privind organizarea, la Oradea, în 2032, a reuniunii anuale a European Musculo-Skeletal Oncology Society (EMSOS), o premieră importantă pentru comunitatea medicală din România.

De ce sunt sarcoamele atât de dificil de diagnosticat?

CSID: Sarcoamele sunt considerate tumori rare și dificil de diagnosticat. De ce se întâmplă acest lucru? Ajung pacienții prea târziu la medic sau simptomele sunt confundate cu cele ale altor afecțiuni?

Recomandări

Beneficiile menopauzei, confirmate de știință. Ce câștigă femeia după 50 de ani

Vitamina B12 nu crește după ce iei suplimente? Medicamentele și bolile care pot afecta absorbția

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Sunt tumori rare pentru că incidența lor este de până la aproximativ cinci cazuri la 100.000 de locuitori în Europa. Managementul lor este foarte particular, deoarece există peste 100 de subtipuri de sarcoame. Chiar dacă nu avem peste 100 de tratamente sau modalități diferite de abordare, aproximativ 50-60% dintre aceste subtipuri necesită un management personalizat. Lipsa centrelor de expertiză din țara noastră a limitat, într-o anumită măsură, cunoașterea aprofundată a acestei patologii și a influențat modul în care au fost gestionați acești pacienți.

De obicei, pacienții ajung la medic în stadii avansate. Se prezintă cu mase tumorale solide, în special la nivelul extremităților, care pot avea dimensiuni foarte mari, chiar de 20-30 de centimetri. Din păcate, în anumite cazuri, descoperim deja și metastaze. Este o situație pe care o întâlnim frecvent.

CSID: Multe persoane observă un nodul sau o umflătură și aleg să aștepte, sperând că va dispărea de la sine. Când ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Există un criteriu legat de dimensiune: peste trei centimetri. Orice leziune pe care o simțim la nivelul pielii sau în profunzime, intramuscular, și care depășește această dimensiune necesită o evaluare medicală. Nu vorbim neapărat despre o urgență, ci despre o prezentare programată la medic. În funcție de examinarea clinică, medicul poate recomanda investigații imagistice, precum ecografia, RMN-ul sau CT-ul. Ulterior, dacă există suspiciuni, se poate ajunge la biopsie.

Citește și: Osteosarcom: cauze, simptome, tratament

CSID: Aceste formațiuni pot fi confundate cu tumori benigne? Cum își poate da seama medicul dacă există suspiciunea unei afecțiuni maligne?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Sigur. În diagnosticul diferențial intră foarte multe tumori benigne. Există situații în care o leziune foarte mică poate fi lăsată sub observație, pentru a vedea cum evoluează. Dacă este benignă, poate rămâne stabilă. Dacă este malignă, poate crește, uneori chiar de la o săptămână la alta, sau își poate dubla dimensiunea în câteva luni.

Atunci când observăm o astfel de evoluție, suspiciunea de malignitate crește și se poate trece la biopsie.

CSID: La ce interval ar trebui monitorizată o astfel de leziune? Cât timp este sigur să așteptăm?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Dacă există dubii, putem recomanda monitorizarea la intervale scurte, de una sau două luni. Însă, dacă investigațiile imagistice sugerează malignitatea, se trece imediat la biopsie și, ulterior, la tratament, în funcție de diagnostic.

Diagnosticul sarcomului poate întârzia până la trei luni în România

CSID: Care sunt, în prezent, cele mai mari dificultăți în diagnosticarea sarcoamelor în România? Se întâmplă ca pacienții să fie trimiși de la o clinică la alta, fără să primească un diagnostic clar?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Din păcate, acest lucru se întâmplă foarte frecvent, din cauza numărului insuficient de specialiști pregătiți în acest domeniu. Este nevoie de un chirurg cu experiență, care să preleveze corect biopsia, de un medic anatomopatolog cu experiență, care să stabilească diagnosticul de certitudine, și apoi de oncologi și radioterapeuți familiarizați cu managementul acestor tumori. Există întârzieri care pot ajunge uneori la aproximativ trei luni, de la prima suspiciune până la obținerea unui diagnostic de certitudine în sarcom.

Ce șanse de tratament au pacienții cu sarcom din România?

CSID: Un pacient diagnosticat astăzi cu sarcom în România are aceleași șanse de a beneficia de un tratament corect ca un pacient din Germania, Italia sau Franța?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Îmi place să spun și să cred că da. În ultimii trei-patru ani, în special cu sprijinul Societății Naționale de Oncologie Medicală din România și prin activitatea grupului de lucru pe care îl coordonez, am reușit să aducem împreună medici care și-au concentrat atenția asupra pacienților cu sarcom. Ne raportăm la ghidurile internaționale și am creat deja legături cu centre de expertiză din Europa.  Avem posibilitatea să discutăm cazurile pacienților din România în comisii multidisciplinare internaționale, organizate periodic, la aproximativ trei săptămâni sau lunar.

În România, sub egida SNOMR, organizăm de aproximativ doi ani Comisia Națională de Sarcom, în cadrul căreia colegi din toate regiunile țării își pot prezenta cazurile. Acestea pot fi discutate încă din momentul suspiciunii de diagnostic, după confirmarea bolii sau ulterior, atunci când pacienții prezintă progresia bolii și au nevoie de alte linii de tratament.

Lucrurile s-au îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, iar aceste progrese se reflectă și în evoluția pacienților pe care îi tratăm.

Sarcomul poate fi prevenit? Ce rol are predispoziția genetică?

CSID: În ultimii ani se vorbește tot mai mult despre prevenția cancerului. În cazul sarcoamelor, putem face ceva pentru a preveni apariția bolii sau pentru a o descoperi într-un stadiu incipient?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Există puține situații în care putem face screening, pentru că majoritatea sarcoamelor, peste 90%, apar sporadic. Totuși, un procent mai mic poate apărea în contextul unor sindroame genetice, precum sindromul Li-Fraumeni, neurofibromatoza sau anumite sindroame de polipoză familială. Aceste sindroame au recomandări specifice de supraveghere, pentru că predispoziția genetică nu este asociată doar cu sarcoamele, ci și cu alte tipuri de cancer. De exemplu, pacienții cu sindrom Li-Fraumeni necesită o monitorizare imagistică specializată, care poate include RMN de corp întreg, pentru identificarea precoce a eventualelor tumori.

CSID: Așadar, putem vorbi și despre o predispoziție genetică pentru dezvoltarea sarcoamelor?

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu: Sigur. Aceste sindroame arată că există o predispoziție genetică ce poate crește foarte mult riscul de apariție a anumitor tipuri de cancer. În cazul sindromului Li-Fraumeni, riscul oncologic poate fi de zeci de ori mai mare pentru anumite tumori, motiv pentru care identificarea acestor pacienți și includerea lor în programe de supraveghere sunt foarte importante.

Foto: shutterstock