Ai ficat gras chiar dacă nu bei alcool? Tot ce trebuie să știi despre steatoza hepatică nonalcoolică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ficatul gras apare frecvent chiar și la persoanele care nu consumă alcool, iar de cele mai multe ori nu dă niciun simptom. Află care sunt cauzele și factorii de risc, ce investigații trebuie să faci, ce schimbări în alimentație și în stilul de viață ajută și ce rol are medicul de familie.

Poate ai aflat în urma unei ecografii abdominale că ai „steatoză hepatică”, adică ficatul tău conține mai multă grăsime decât ar trebui. Și poate te întebi de unde provine grăsimea, chiar dacă alcoolul nu face parte din viața ta. Răspunsul ține de felul în care organismul tău procesează zahărul și grăsimile.

De câțiva ani, medicii folosesc o denumire nouă pentru această afecțiune: MASLD, adică steatoză hepatică asociată disfuncției metabolice. Numele vechi, steatoză hepatică nonalcoolică sau NAFLD, mai apare pe unele rapoarte și descrie aceeași situație. Vestea bună este că ficatul gras, descoperit la timp, poate fi controlat și la mulți oameni, chiar ameliorat prin schimbări în modul de viață.

Recomandări

Regim alimentar pentru ficat gras și mărit: alimente permise, interzise, remedii naturiste

Ai fost diagnosticat cu steatoză hepatică (ficat gras)? Iată la ce trebuie să renunți

De ce se adună grăsime în ficat la oamenii care nu beau alcool

În mod normal, ficatul conține o cantitate mică de grăsime, folosită ca rezervă de energie. Vorbim despre steatoză atunci când grăsimea se acumulează în exces în celulele ficatului. Mecanismul principal este rezistența la insulină, o stare în care celulele răspund mai slab la insulină, hormonul care ajută glucoza să pătrundă în ele. Pancreasul compensează producând mai multă insulină, iar ficatul începe să fabrice și să depoziteze mai multă grăsime.

Alimentația contribuie direct. Ficatul transformă excesul de zahăr în grăsime, iar băuturile îndulcite, dulciurile și produsele ultraprocesate (alimentele industriale, bogate în zahăr, grăsimi saturate și aditivi) îi cer o muncă suplimentară. Grăsimea din zona abdomenului eliberează la rândul ei acizi grași care ajung în ficat, iar lipsa mișcării întreține acest circuit. Genetica influențează și ea cât de ușor acumulezi grăsime hepatică, motiv pentru care două persoane cu obiceiuri asemănătoare pot avea rezultate diferite.

Cine are risc mai mare să dezvolte ficat gras

Ghidurile descriu MASLD ca steatoză hepatică la care se adaugă cel puțin un factor de risc cardiometabolic, adică o problemă legată de greutate, glicemie, tensiune arterială sau grăsimi din sânge. Cel mai des, ficatul gras se întâlnește la persoanele cu grăsime abdominală în exces, cu diabet de tip 2 sau prediabet, cu hipertensiune arterială, cu colesterol sau trigliceride crescute. Ficatul gras apare și la persoane cu greutate normală, deci o siluetă slabă nu exclude afecțiunea.

Este important să știi că la unele persoane grăsimea din ficat declanșează o inflamație care durează ani de zile. În timp, inflamația lasă cicatrici în țesutul ficatului, numite fibroză, iar în cazurile avansate ficatul devine rigid și funcționează mai greu, stadiu numit ciroză. Majoritatea oamenilor cu ficat gras nu ajung aici, dar tocmai de aceea, medicii caută semnele de cicatrizare. Persoanele cu MASLD au adesea și probleme ale inimii și vaselor de sânge, atunci medicul tău va evalua ficatul și în egală măsură, sănătatea cardiovasculară.

Depistarea ficatului gras prin investigații paraclinice

În majoritatea cazurilor, steatoza hepatică nu dă simptome. Unii oameni descriu oboseală sau disconfort în partea dreaptă sus a abdomenului, dar aceste semne apar în multe alte situații și nu pun singure diagnosticul. De obicei, afecțiunea este descoperită întâmplător la o ecografie abdominală făcută din alt motiv sau la analize cu transaminaze crescute. Transaminazele, ALT și AST, sunt enzime pe care celulele ficatului le eliberează în sânge atunci când sunt lezate sau suprasolicitate. Valorile pot rămâne normale chiar și atunci când ficatul are cicatrici, așa că o analiză în limite normale nu închide subiectul.

Pe lângă transaminaze, medicul îți poate recomanda glicemia, hemoglobina glicată, colesterolul, trigliceridele și hemograma, analize care arată dacă există o problemă metabolică în spatele ficatului gras. Ghidul european recomandă căutarea activă a fibrozei la persoanele cu diabet de tip 2, la cele cu obezitate abdominală plus încă un factor de risc cardiometabolic și la cele cu enzime hepatice crescute persistent. Medicul poate calcula un scor numit FIB4, pe baza vârstei, a transaminazelor și a numărului de trombocite, celulele din sânge care participă la coagulare. Dacă scorul ridică suspiciunea, urmează o investigație care măsoară rigiditatea ficatului, de exemplu elastografia, cunoscută și sub numele de FibroScan. Testul seamănă cu o ecografie și nu doare. Biopsia hepatică rămâne rezervată unor situații selectate.

Alimentația, mișcarea și greutatea corporală stau la baza tratamentului

Tratamentul de bază al ficatului gras este igienodietetic, adică se recomandă schimbarea obiceiurilor. La persoanele cu supraponderalitate sau obezitate, scăderea treptată în greutate este cea mai eficientă măsură. Chiar și o scădere modestă începe să reducă grăsimea din ficat, iar cu cât pierderea în greutate este mai mare și mai bine menținută, cu atât se ameliorează mai mult inflamația și cicatricile.

Ghidurile recomandă un tipar alimentar apropiat de dieta mediteraneană cu legume, fructe, cereale integrale, pește, leguminoase și ulei de măsline. Ele includ și limitarea alimentelor ultraprocesate și evitarea băuturilor îndulcite cu zahăr.

Mișcarea regulată poate reduce grăsimea din ficat chiar și fără o scădere mare în greutate, iar recomandarea generală a OMS pentru adulți este de cel puțin 150 de minute de activitate moderată pe săptămână, de exemplu mers rapid, înot sau bicicletă. Persoanele cu greutate normală beneficiază de aceleași măsuri. Alcoolul este descurajat, pentru că agravează un ficat deja încărcat cu grăsime.

Medicul de familie te ajută să descoperi boala la timp și să o ții sub control

Medicul de familie este de multe ori primul care poate pune ficatul gras în context. El îți măsoară greutatea, circumferința abdominală și tensiunea arterială, îți recomandă analizele potrivite, calculează scorul de risc pentru fibroză și te poate trimite la medicul gastroenterolog atunci când rezultatele o cer. Tot el urmărește bolile asociate, precum diabetul, hipertensiunea sau colesterolul crescut, pentru că tratarea lor protejează și ficatul.

Un alt rol important este sprijinul pentru schimbările din viața de zi cu zi. Medicul tău poate stabili împreună cu tine obiective realiste, te poate reevalua periodic și te poate încuraja când progresul pare lent. La cei mai mulți oameni, controlul ficatului gras se construiește în cabinetul medicului de familie, prin consultații regulate și pași mici, repetați în timp.

Dacă ecografia ta arată că suferi de steatoză hepatică, discută cu medicul tău de familie despre factorii tăi de risc și despre evaluarea ficatului. Un plan realist, cu pași mici și constanți, aduce adesea mai mult decât schimbările spectaculoase și greu de menținut.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul medical. Dacă ai simptome sau nelămuriri, adresează-te medicului tău de familie.

FOTO: Shutterstock.