Terapia hormonală în menopauză este reevaluată după 25 de ani. Ce spun noile date despre beneficii, riscul de cancer mamar și momentul începerii tratamentului.
Terapia hormonală menopauzală, privită cu reticență în ultimele două decenii din cauza temerilor privind riscul de cancer mamar și de boli cardiovasculare, este reevaluată în lumina noilor date. Prof. Dr. Gheorghe Peltecu explică de ce vârsta la care începe tratamentul, momentul instalării menopauzei și tipul terapiei pot schimba raportul dintre beneficii și riscuri.
Terapia hormonală menopauzală a fost, timp de mulți ani, una dintre cele mai folosite opțiuni pentru ameliorarea simptomelor asociate menopauzei. În ultimii 25 de ani, însă, utilizarea sa a scăzut semnificativ, pe fondul temerilor legate de bolile cardiovasculare și cancerul mamar.
O analiză recentă semnată de Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, medic primar obstetrică-ginecologie și profesor universitar la UMF „Carol Davila”, arată că riscurile trebuie interpretate în funcție de mai mulți factori și nu pot fi aplicate uniform tuturor femeilor.
„Timp de aproape 25 de ani, terapia hormonală a fost evitată pe scară largă, în principal din cauza unor temeri legate de riscurile cardiovasculare și de cancer mamar. Astăzi, înțelegem că aceste riscuri nu sunt uniforme și depind de factori esențiali precum vârsta pacientei, momentul începerii tratamentului și tipul de terapie utilizată”, explică Prof. Dr. Gheorghe Peltecu.
Menopauza este asociată cu o serie de simptome care pot influența viața personală, profesională și relațională. Bufeurile de căldură și transpirațiile nocturne apar la aproximativ 75% dintre femei și pot continua ani de zile.
Aceste manifestări pot fi însoțite de:
În acest context, terapia hormonală poate fi luată în calcul pentru reducerea simptomelor, însă recomandarea trebuie făcută după o evaluare medicală individuală.
La începutul anilor 2000, studiile internaționale HERS și Women’s Health Initiative, cunoscut sub acronimul WHI, au raportat o creștere a riscului de boli cardiovasculare și cancer mamar în rândul unor femei care urmau terapie hormonală. Rezultatele au dus la o scădere importantă a utilizării tratamentului la nivel mondial. Reanalizările ulterioare au arătat însă că interpretarea riscurilor trebuie să țină cont și de vârsta participantelor și de momentul în care acestea au început terapia.
Multe dintre femeile incluse în studiile inițiale erau mai în vârstă și se aflau la o distanță considerabilă de debutul menopauzei. Astfel, datele nu pot fi aplicate automat femeilor care încep tratamentul în primii ani după instalarea menopauzei.
Potrivit datelor prezentate în analiza lui Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, terapia hormonală poate avea un profil de siguranță mai favorabil atunci când este începută în așa-numita „fereastră de oportunitate”.
Aceasta se referă, în general, la primii 10 ani de la instalarea menopauzei. În această perioadă, tratamentul poate contribui la reducerea simptomelor, iar riscul cardiovascular nu pare să fie crescut semnificativ în aceleași condiții ca în cazul femeilor care încep terapia la o vârstă mai înaintată.
Totuși, momentul începerii nu este singurul criteriu. Tipul hormonilor administrați, doza, durata tratamentului și starea generală de sănătate sunt, de asemenea, importante.
În noiembrie 2025, autoritățile din Statele Unite au anunțat o schimbare de poziție privind avertismentele asociate terapiei hormonale menopauzale. Food and Drug Administration, cunoscută sub acronimul FDA, a solicitat ridicarea unor avertismente stricte, în urma reinterpretării datelor acumulate în ultimele decenii.
Ulterior, în februarie 2026, FDA a anunțat oficial aprobarea modificărilor de etichetă pentru un prim grup de produse hormonale menopauzale.
Schimbarea nu înseamnă că terapia este potrivită pentru toate femeile sau că riscurile au dispărut. Ea reflectă necesitatea ca informațiile despre tratament să fie prezentate în funcție de vârstă, momentul începerii și caracteristicile fiecărei paciente.
Cancerul mamar rămâne unul dintre riscurile cel mai des discutate în legătură cu terapia hormonală. Datele arată însă că riscul diferă în funcție de tipul terapiei și de durata administrării.
De exemplu, utilizarea terapiei hormonale combinate, care conține estrogen și progesteron, timp de cinci ani, începând de la vârsta de 50 de ani, poate fi asociată cu:
În cazul terapiei bazate doar pe estrogen, estimarea indicată în analiză este de aproximativ un caz la 200 de femei.
Aceste cifre sunt estimări populaționale și nu reprezintă un risc identic pentru fiecare pacientă. Istoricul personal și familial, vârsta, durata tratamentului și forma de administrare pot modifica riscul individual.
„Este esențial ca aceste cifre să fie înțelese în context. Nu vorbim despre un risc uniform sau inevitabil, ci despre un echilibru între beneficii și riscuri, care trebuie analizat individual pentru fiecare pacientă”, subliniază Prof. Dr. Gheorghe Peltecu.
În cazul femeilor care au uterul intact, administrarea estrogenului împreună cu progesteronul are un rol important în protejarea endometrului, mucoasa care căptușește interiorul uterului.
Utilizarea corectă a terapiei combinate reduce riscul de cancer de endometru, prin efectul protector al progesteronului. De asemenea, potrivit datelor prezentate în analiză și meta-analizelor citate, terapia hormonală menopauzală poate fi asociată cu o reducere a riscului de cancer colorectal.
Aceste posibile beneficii nu elimină necesitatea evaluării medicale și nu justifică administrarea tratamentului fără recomandarea unui specialist.
Terapia hormonală menopauzală nu este un tratament universal. Înainte de prescriere, medicul trebuie să analizeze istoricul personal, factorii de risc, simptomele și eventualele afecțiuni asociate.
Tratamentul nu este recomandat în anumite situații, printre care se pot număra:
Decizia trebuie luată împreună cu medicul, după discutarea beneficiilor, riscurilor și alternativelor disponibile.
„Terapia hormonală nu este un tratament universal, dar pentru anumite paciente poate schimba radical calitatea vieții. Important este ca decizia să fie una informată, bazată pe date științifice actuale și pe o discuție deschisă între medic și pacientă”, concluzionează Prof. Dr. Gheorghe Peltecu.
Prof. Dr. Gheorghe Peltecu este medic primar obstetrică-ginecologie și profesor universitar la UMF „Carol Davila”. Este cunoscut pentru activitatea sa în chirurgia oncologică ginecologică și mamară și are o experiență de peste 35 de ani.
Medicul este și inițiatorul proiectului educațional „Stimă nu Stigmă”, prin care urmărește să ofere informații despre sănătatea femeilor și să contribuie la reducerea stigmatului asociat cancerelor feminine.
Sursa: adevărul.ro
Sursa foto: Shutterstock