Pofta bruscă de dulce ar putea ascunde mai mult decât o schimbare de gust. Specialiștii explică atunci când devine un semnal de alarmă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O prăjitură din când în când sau pofta de ciocolată după o zi stresantă sunt situații obișnuite și, de cele mai multe ori, nu ascund probleme de sănătate. Totuși, medicii atrag atenția că, în anumite cazuri, o schimbare bruscă și persistentă a preferințelor alimentare poate fi unul dintre primele semne ale unei forme mai puțin cunoscute de demență.

Potrivit specialiștilor de la Alzheimer’s Society, persoanele cu varianta comportamentală a demenței frontotemporale pot începe să consume în exces dulciuri, alimente bogate în grăsimi sau carbohidrați, chiar dacă înainte nu aveau astfel de obiceiuri. De multe ori, această modificare apare înaintea problemelor de memorie și este însoțită de schimbări importante de comportament.

O formă de demență care debutează diferit

Spre deosebire de boala Alzheimer, unde uitarea este adesea primul simptom observat, demența frontotemporală afectează în primul rând lobii frontali și temporali ai creierului – zone responsabile de comportament, autocontrol, personalitate, limbaj și luarea deciziilor.

Recomandări

Specialiștii dezvăluie cum alegi cele mai bune căpșuni. Semnul care indică lipsa prospețimii

Bacteria Vibrio poate apărea și în Marea Neagră. Când este cel mai mare risc și cine…

Din acest motiv, primele semne pot părea mai degrabă schimbări de caracter decât simptome neurologice. Persoana poate deveni impulsivă, poate face remarci nepotrivite, își poate pierde interesul pentru activitățile preferate sau poate manifesta un comportament neobișnuit în situații sociale.

Potrivit NHS, această formă de demență apare frecvent între 45 și 65 de ani, fiind diagnosticată, în medie, la o vârstă mai tânără decât alte tipuri de demență.

De ce apare pofta pentru dulciuri

Medicii explică faptul că boala poate afecta mecanismele cerebrale implicate în controlul impulsurilor și în perceperea recompensei. În consecință, unele persoane dezvoltă o preferință accentuată pentru alimente bogate în zahăr, grăsimi sau carbohidrați, care oferă o senzație rapidă de satisfacție.

Nu este vorba despre lipsă de voință. În multe cazuri, persoana nici nu conștientizează că mănâncă diferit sau în cantități mult mai mari decât înainte.

Pe lângă schimbarea apetitului, boala poate modifica și percepția gustului și a mirosului, ceea ce explică de ce unii pacienți încep să prefere alimente foarte dulci sau combinații culinare pe care anterior le evitau.

Când ar trebui să ridice semne de întrebare

Specialiștii subliniază că pofta de dulce este extrem de frecventă și are, de cele mai multe ori, explicații obișnuite. Stresul, lipsa somnului, dietele restrictive, fluctuațiile hormonale, diabetul, depresia sau anumite medicamente pot influența apetitul.

Diferența apare atunci când schimbarea este bruscă, persistentă și vine la pachet cu modificări evidente de comportament.

Printre semnele care ar trebui discutate cu un medic se numără:

• apariția unei pofte compulsive pentru dulciuri sau alimente foarte calorice;
• pierderea controlului asupra cantității de mâncare;
• consumul excesiv de alcool sau tutun;
• impulsivitatea și dificultatea de a respecta regulile sociale;
• lipsa de empatie față de cei din jur;
• apatia sau pierderea interesului pentru activități obișnuite;
• dificultățile de organizare și planificare;
• comportamente repetitive sau schimbări evidente de personalitate.

Familia observă adesea primele simptome

Una dintre particularitățile demenței frontotemporale este faptul că persoana afectată nu realizează întotdeauna că s-a schimbat. Din acest motiv, cei apropiați sunt adesea primii care observă că ceva nu este în regulă.

Familia poate remarca faptul că persoana începe să cumpere zilnic dulciuri, mănâncă pe ascuns, consumă porții mult mai mari sau solicită în mod repetat aceleași alimente. În același timp, pot apărea schimbări în relațiile sociale, în gestionarea banilor sau în comportamentul de la locul de muncă.

Medicii recomandă ca aceste observații să fie notate cât mai concret, deoarece pot fi de mare ajutor în procesul de diagnostic.

Cum se stabilește diagnosticul

Nu există un test unic care să confirme imediat demența frontotemporală. Evaluarea presupune o combinație de investigații: discuția cu pacientul și familia, teste cognitive, analize de sânge și investigații imagistice, precum RMN sau tomografie cerebrală.

Scopul este atât identificarea modificărilor specifice acestei forme de demență, cât și excluderea altor afecțiuni care pot provoca simptome asemănătoare, cum ar fi tulburările tiroidiene, deficitul de vitamina B12, depresia sau alte boli neurologice.

Nu orice poftă de dulce indică o boală

Specialiștii insistă asupra unui aspect important: pofta pentru deserturi sau carbohidrați este, în majoritatea cazurilor, perfect normală și nu trebuie interpretată ca un semn de demență.

Semnalul de alarmă apare atunci când această schimbare este profund diferită de comportamentul anterior, persistă în timp și este însoțită de modificări evidente ale personalității și ale modului de relaționare.

Depistarea precoce a demenței frontotemporale poate facilita accesul la evaluare neurologică, la terapii de susținere și la sprijin pentru familie. De aceea, dacă astfel de schimbări apar fără o explicație clară și persistă, un consult medical este cea mai potrivită alegere.

Sursă foto – nikki_meel / Envato