De ce să mănânci mai multe ouă după ce renunți la injecțiile Ozempic, Wegovy sau Mounjaro: explicația unui specialist în nutriție

Pe măsură ce tot mai mulți oameni renunță la injecțiile pentru slăbit precum Ozempic, Wegovy sau Mounjaro, apare o problemă majoră: revenirea rapidă a kilogramelor pierdute. Potrivit unui expert în nutriție, soluția nu ar veni neapărat dintr-un nou medicament, ci dintr-un aliment simplu, accesibil și adesea subestimat: oul.

Problema reală după oprirea injecțiilor de slăbit

Adam Collins, profesor asociat de nutriție la Universitatea din Surrey, atrage atenția că majoritatea metodelor de slăbit eșuează pe termen lung din același motiv: recâștigarea greutății. Studiile pe termen lung arată că persoanele care întrerup tratamentele cu medicamente de tip GLP-1 recâștigă peste jumătate din kilogramele pierdute. Acest efect yoyo poate fi chiar mai puternic decât în cazul dietelor clasice, deoarece aceste injecții acționează direct asupra hormonilor apetitului. Odată eliminate, foamea revine accentuat, iar controlul porțiilor devine mult mai dificil.

De ce funcționează o dietă cu ouă?

Profesorul Collins susține că ouăle pot ajuta atât persoanele care folosesc încă aceste injecții, cât și pe cele care își reduc doza sau renunță complet la ele. Motivul principal este conținutul lor nutritiv ridicat. Ouăle oferă proteine de înaltă calitate, care conțin toți aminoacizii esențiali necesari pentru menținerea masei musculare. În plus, sunt o sursă importantă de vitamina D și de numeroși micronutrienți esențiali, fiind în același timp una dintre cele mai sustenabile și accesibile surse de proteină animală.

Recomandări

Cum să faci vegeta acasă. Cea mai simplă rețetă, fără bazaconii. O poți păstra până la…

Fructe și legume pe care să nu le mai cureți de coajă. Avertismentul făcut de un…

Citește și: Dieta cu ouă fierte: slăbești 10 kilograme în 14 zile! Meniu pe 2 săptămâni

Efectul asupra apetitului

Un aspect-cheie este modul în care ouăle influențează senzația de foame. Consumul de ouă a fost asociat în mod repetat cu o sațietate mai îndelungată și cu un aport caloric mai mic la mesele următoare, inclusiv în rândul persoanelor supraponderale sau obeze. Acest efect apare deoarece proteina din ouă stimulează eliberarea GLP-1 produs natural de organism și reduce nivelul hormonului foamei, grelina. Practic, ouăle acționează ca un „agonist GLP-1 natural”, imitând parțial mecanismul medicamentelor pentru slăbit, dar fără efectele secundare ale acestora.

Protecția masei musculare

Un alt avantaj important este prevenirea pierderii masei musculare, o problemă frecventă în rândul celor care folosesc injecții pentru slăbit. Atunci când aportul de proteine este insuficient, organismul pierde nu doar grăsime, ci și mușchi. Cercetările arată că un aport de aproximativ 1 gram de proteină per kilogram corp sau mai mult este asociat cu o mai bună conservare a masei musculare. Ouăle oferă o soluție practică și ușor de porționat pentru atingerea acestui prag, mai ales când mesele mari nu sunt apetisante.

Miturile despre ouă și colesterol

Deși ouăle au fost mult timp acuzate că ar crește colesterolul și riscul cardiovascular, datele mai recente contrazic aceste temeri. Potrivit Harvard Health, pentru majoritatea oamenilor, consumul unui ou pe zi este sigur, iar riscurile țin mai degrabă de alimentele asociate (precum mezelurile sau prăjelile) decât de ou în sine.

Efectele ouălor asupra apetitului pot fi și mai puternice atunci când sunt consumate alături de alimente bogate în fibre, cum ar fi pâinea integrală. Fibrele stimulează suplimentar secreția de GLP-1 și aduc beneficii metabolice suplimentare. În plus, ouăle pot contribui la corectarea unor deficiențe nutriționale frecvente. Un studiu din 2025 a arătat că persoanele care folosesc medicamente pentru slăbit sunt adesea deficitare și în calciu, fier, magneziu, potasiu și vitaminele A, C, E și K.

Foto: shutterstock

Surse:

• https://theconversation.com/how-eggs-can-help-you-come-off-wegovy-cracking-the-problem-of-weight-regain-271883
• https://www.frontiersin.org/journals/nutrition/articles/10.3389/fnut.2025.1566498/full