Vederea este o componentă foarte importantă pentru dezvoltarea integrală a copilului.
Mai mult de 80% din informații sunt preluate prin intermediul analizorului vizual. Dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională a copilului este în corelație directă cu o vedere normală.
În acest articol vom discuta despre riscurile lipsei unui examen oftalmopediatric precoce și consecințele pe termen lung asupra sănătății și dezvoltării normale a copilului.
Academia Americană de Oftalmologie recomandă ca primul control al vederii să fie efectuat la 6 luni de la naștere. Neglijarea acestui control poate aduce consecințe greu sau deloc reversibile.
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F05%2FScreenshot-2025-05-30-at-12.32.56.png)
Multe tulburări oftalmologice precum strabismul, ambliopia, retinopatii congenitale și de prematuritate, aplazii de nerv optic, cataractele congenitale, miopia, hipermetropia și astigmatismul pot apărea la sugari și preșcolari. Nedepistate și netratate precoce, aceste tulburări se pot agrava.
Sugarii încep să descopere mediul înconjurător prin intermediul ochilor. Coordonarea mână-ochi este critică. Dacă această coordonare este deficitară, obținerea de abilități motorii și de integrare în mediul înconjurător este întârziată.
O vedere neclară va împiedica serios procesul de învățare. Copiii cu vicii de refracție și strabisme sunt adeseori hiperkinetici sau nervoși, inhibați social. Pe lângă integrarea problematică în mediul preșcolar și școlar, apar și tulburări psihologice cu stimă de sine scăzută și chiar o ușoară psihopatizare în anumite cazuri, cu sentimente de frustrare și izolare. Impactul economic pe termen lung asupra familiei și sistemului de sănătate nu este de neglijat.
Educarea părinților și învățătorilor este foarte importantă pentru o prevenție adecvată.
Vederea este un proces cognitiv-neurologic. Acest lucru înseamnă că un copil trebuie să învețe să vadă clar.
Boli oftalmologice frecvente la copii:
Cataractele congenitale apar la naștere sau imediat după naștere. Simptomul cel mai frecvent este leucocoria (pupila albă). Nistagmusul și strabismul pot exista concomitent. Orice leucocorie trebuie să ridice un semn de alarmă, pentru că pupila albă impune un diagnostic diferențial riguros (rubeolă la gravidă, galactozemie, retinoblastom etc.)
Ambliopia înseamnă vedere slabă. Poate fi unilaterală sau bilaterală și devine ireversibilă după vârsta de 6–7 ani. Cauze frecvente sunt vicii de refracție nedepistate timpuriu, cataracte congenitale, anizometropii mari (mai ales cele astigmice), strabismele mari.
Strabismele sunt un grup mare de tulburări în alinierea axelor oculare. Există strabisme latente și manifeste, convergente sau divergente, uni- sau binoculare, verticale sau orizontale.
Majoritatea pot fi tratate prin corecție optică adecvată și exerciții specifice (ortoptice) sau abordate chirurgical, unde este cazul. La baza lor pot sta tulburări de echilibru și dinamică a mușchilor extraoculari, vicii de refracție sau chiar tulburări neuro-oftalmologice.
Strabismele mari pot fi detectate de părinți sau pediatri, însă problema o pun strabismele latente decompensate. Orice suspiciune de strabism impune un consult oftalmopediatric.
Este corelată cu o perioadă gestațională scurtă, greutate mică la naștere și timp petrecut în incubator cu oxigen. Poate fi asimptomatică mult timp.
Nediagnosticată și netratată la timp poate duce la neovascularizație retiniană, decolare de retină și vedere foarte scăzută, fiind o boală invalidantă. Crioterapia și aplicațiile laser sunt recomandate când retinopatia este depistată.
Termenul provine din limba greacă și înseamnă „absență”. La nivelul ochiului există coloboame iriene, de retină sau de nerv optic. Pot fi asimptomatice sau pot fi asociate cu sensibilitate crescută la lumină, pupilă de dimensiuni anormale și scădere de vedere. Coloboamele pot fi asociate cu sindroame genetice și malformații diverse.
Aniridia sau lipsa irisului este o boală relativ rară. Poate fi parțială sau totală. Principalul simptom este sensibilitatea crescută la lumină și vederea neclară.
Aniridia este corelată cu mutații la gena PAX6 și este de multe ori asociată cu alte probleme oculare sau sistemice. În caz de aniridie, pe lângă un control oftalmopediatric se recomandă și teste genetice.
Este o neuropatie optică caracterizată prin presiune intraoculară crescută. Glaucomul congenital se poate moșteni sau poate apărea în cadrul altor sindroame genetice.
Sensibilitatea la lumină, lăcrimarea excesivă, opacifierea corneei și globul ocular mărit (buftalmie) fac parte din tabloul clinic.
Glaucomul congenital este abordat chirurgical.
Primii 3 ani de viață sunt esențiali pentru obținerea stereopsiei (vederea 3D). Stereopsia presupune o vedere binoculară normală. Medicii de familie, educatorii, părinții și toți cei care vin în contact cu sugari și copii mici trebuie să fie avizați.
Copiii timizi, cu probleme de învățare sau, dimpotrivă, hiperkinetici și nervoși, pot ascunde în spate tulburări de vedere. Ținând cont că după vârsta de 7 ani sistemul vizual este considerat matur și intervențiile asupra lui au un impact limitat, reiese importanța unei atitudini bine informate și proactive.
Vederea copilului tău este esențială pentru o dezvoltare sănătoasă și echilibrată. Nu aștepta apariția unor probleme evidente – multe afecțiuni oftalmologice pot fi tratate cu succes doar dacă sunt depistate la timp, în primii ani de viață.
O vizită la o clinica oftalmologică București azi poate face o diferență uriașă pentru copilul tău mâine.
Bibliografie:
1.American Academy of Pediatrics(2021)Policy Statement on Eye Health in Health in Infants and Children.
2.American Academy of Ophthalmology(2020)Pediatric eye diseases
3.International Society for the prevention of Blindness(2022)Childhood blindness and visual impairment
4.McGraw P.V & Mullen, K. T(2019)Visual developement in infancy:A review. Developmental Psychology
5.Hatt,S.R,&Granaraj,L.(2016).Amblyopia.BMJ Clinical Evidence.