Personalitatea depresivă: 8 motive pentru care acestea refuză tratamentul

Personalitatea depresivă presupune pesimism, o dispoziție tristă, anhedonie și autodepreciere, sunt de părere Francois Lelord și Christophe Andre în cartea Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile. Tot aici aflăm și care sunt cele 8 motive pentru care aceste persoane refuză orice tratament.

Personalitatea depresivă: caracteristici

Personalitatea depresivă presupune o stare de pessimism. Adică în orice situație s-ar afla, acea persoană vede doar latura sumbră a acesteia, posibilele riscuri, supraevaluează aspectul negativ, minimalizându-l pe cel pozitiv.

Mai mult, o astfel de persoană are o dispoziție tristă și posacă de obicei, chiar și atunci când lipsesc evenimenele neplăcute care să justifice această dispoziție.

Recomandări

7 moduri prin care poți să învingi depresia fără medicamente

Depresia masculină: ce este și care sunt simptomele

Anhedonia este predispoziția de a nu simți plăcerea, nici în cazul unor activități ori situații considerate în mod obișnuit ca fiind agreabile.

Personalitatea depresivă suferă și de autodepreciere, adică acea persoană nu se simte “la înălțime”, nutrește sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar și atunci când ceilalți îl apreciază).

De ce nu vor personalitățile depresive să accepte ajutor

Iată 8 motive pentru care aceste peroane refuză orice tratament medical sau psihologic:

• Starea în care se află nu e considerate o maladie, ci o simplă chestiune de “caracter”.
• Câtă vreme fac față propriilor obligații profesionale și familiale și “își fac datoria”, nu văd vreun motiv imperios pentru care ar căuta o soluție problemei lor.
• Personalitățile depresive cred în puterea “voinței”. Firește nu se simt bine, dar gândesc că, dacă se “zgâlțâie” un pic, dovedesc voință și că le va fi mult mai bine. Această convingere le este împărtășită și de anturajul care și emite sfaturi de acest gen.
• Ele cred că medicina ori psihologia nu le pot ajuta cu nimic, că propriul caz este deosebit și că n-ar servi la nimic să se destăinuie.
• Și mai cred că medicamentele nu ajută la nimic, că sunt droguri de care riști să devii dependent și că nu tratează “adevărata cauză a problemei”.
• Într-adevăr, s-au deprins să se simtă rău, încât nici nu își pot imagina cum ar fi să se simtă bine, așa că nu au cum să-și dorească acest lucru.
• Socotindu-se a fi “rezistente la rău”, își reconsideră părerea asupra propriei persoane, ceea ce nu cadrează deloc cu faptul de a consulta un specialist.
• Uneori însă, problemele lor le oferă și unele compensații: atenția sporită a propriului anturaj, mijloace de presiune pentru a-i culpabiliza pe copii că nu mai trec să-i vadă.

Cum să ne purtăm cu personalitatea depresivă

În primul rând să le atragem atenția asupra aspectelor positive ale vieții, să îi antrenăm în activități agreabile, să vă arătați considerația în mod adecvat.

Apoi, e important să nu le facem morală, să le spunem să se adune, să se “zgâlțâie”, sau îndemnuri de genul “dacă vrei, poți”.