Ziua care aduce belșugul toamnei. Ce se făcea în gospodărie la echinocțiu și ce obiceiuri se păstrează din bătrâni

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Echinocțiul de toamnă nu este doar momentul astronomic care marchează începutul toamnei în emisfera nordică. În lumea satului românesc, perioada din jurul acestui moment era strâns legată de roadele pământului, de încheierea unor munci agricole și de pregătirea gospodăriei pentru lunile reci.

În 2026, echinocțiul de toamnă are loc pe 23 septembrie, iar tradițiile populare asociate acestei perioade vorbesc mai ales despre recunoștință pentru recoltă, strângerea și păstrarea roadelor, culesul viilor și pregătirea casei și a gospodăriei pentru iarnă.

În calendarul popular, ziua de 23 septembrie este cunoscută și sub denumirea de „Țâr înainte – țâr înapoi”, iar Institutul Național al Patrimoniului o descrie ca pe un moment în care oamenii își manifestau recunoștința pentru belșugul obținut prin munca de peste an.

Recomandări

Obiectul pe care mulți pasageri îl au în bagaj poate fi confiscat înainte de îmbarcare. Ce…

Cum funcționează spray-ul nazal pentru Alzheimer?

Strângerea roadelor era unul dintre cele mai importante lucruri

Toamna era, înainte de toate, anotimpul recoltei. În jurul echinocțiului, gospodarii strângeau produsele ajunse la maturitate și începeau să le pregătească pentru păstrarea peste iarnă.

Calendarul popular consemnează pentru această perioadă activități precum culesul strugurilor, bătutul nucilor și scuturarea merelor și gutuilor.

Nu era doar o muncă obișnuită în gospodărie. Recolta reprezenta rezultatul unui întreg an de muncă, iar cantitatea de produse strânsă toamna putea influența felul în care familia trecea prin lunile de iarnă.

De aici vine și asocierea puternică dintre această perioadă și ideea de belșug.

Într-o interpretare actuală a vechiului obicei, perioada echinocțiului poate fi folosită pentru a face ordine în produsele din grădină și livadă, pentru a pune la păstrare ceea ce poate fi conservat și pentru a verifica proviziile destinate sezonului rece.

Primul must, simbol al roadelor de toamnă

Un alt obicei consemnat în calendarul popular este legat de vie. În perioada echinocțiului începea să fie gustat primul must obținut din strugurii proaspăt culeși.

Septembrie era oricum una dintre cele mai importante luni pentru viticultori, fiind perioada culesului viilor și a pregătirii vinului. Momentul era considerat potrivit pentru fermentarea strugurilor.

Mustul devenea astfel unul dintre simbolurile belșugului de toamnă: rezultatul unei recolte care trebuia valorificată și păstrată pentru lunile următoare.

În calendarul popular, luna septembrie a purtat inclusiv denumiri precum Vinițel sau Vinimeri, nume care amintesc tocmai de importanța viilor și a producerii vinului în această perioadă.

Merele, gutuile și nucile se adunau din gospodărie

Livezile aveau și ele un rol important în muncile acestei perioade. În jurul echinocțiului se băteau nucii și se scuturau merele și gutuile, fructe care puteau fi păstrate și consumate mai târziu.

Pentru gospodăriile tradiționale, strângerea fructelor la momentul potrivit era esențială. O parte era consumată proaspătă, iar alta era pusă la păstrare sau transformată în produse pentru iarnă.

Astăzi, obiceiul poate fi privit într-o manieră foarte practică: sortarea fructelor, îndepărtarea celor deteriorate și organizarea celor care urmează să fie depozitate.

În cultura populară, toate aceste activități erau legate de aceeași idee: nimic din ceea ce a rodit pământul nu trebuia risipit.

Se făcea ordine în cămară și în locurile pentru depozitarea hranei

Venirea toamnei însemna și pregătirea spațiilor în care urmau să fie păstrate alimentele. Sursele etnografice descriu ciclul obiceiurilor de toamnă ca fiind strâns legat de adunarea și punerea la păstrare a recoltelor, dar și de pregătirea gospodăriei pentru anotimpul rece.

În termeni actuali, acesta poate fi un bun moment pentru curățarea cămării, verificarea recipientelor pentru conservare și organizarea locurilor în care vor fi ținute legumele, fructele și celelalte provizii.

Ideea de „casă plină” înaintea iernii avea o semnificație cât se poate de concretă. O gospodărie bine pregătită avea hrană și resurse pentru perioada în care grădina și câmpul nu mai produceau.

De aici s-a consolidat și simbolistica belșugului asociată toamnei.

Se pregăteau lemnele pentru sezonul rece

Pregătirile nu se limitau la alimente. Odată cu răcirea vremii, oamenii trebuiau să se asigure că gospodăria este pregătită pentru iarnă.

În această perioadă erau organizate proviziile și pregătite lemnele pentru foc, iar spațiile gospodărești erau puse în ordine pentru lunile reci.

Prin urmare, dacă vrem să păstrăm astăzi spiritul practic al vechilor obiceiuri, echinocțiul poate fi un reper pentru verificarea gospodăriei înainte de iarnă: cămara, locurile de depozitare, proviziile și sursele de încălzire.

Nu există însă dovezi că efectuarea acestor activități chiar în ziua echinocțiului ar aduce prosperitate în sens supranatural. Legătura cu „belșugul” vine în primul rând din vechea economie agrară și din importanța pregătirilor pentru iarnă.

Era o perioadă bună pentru plantarea pomilor

Una dintre tradițiile consemnate de Institutul Național al Patrimoniului este și plantarea pomilor fructiferi în livezi. Toamna este, de altfel, o perioadă folosită și în prezent pentru plantarea anumitor pomi, în funcție de specie și de condițiile meteorologice.

Pentru gospodarul de altădată, plantarea unui pom avea și o semnificație aparte: recolta prezentului era pusă la adăpost, dar în același timp se pregătea belșugul anilor care urmau.

Este unul dintre obiceiurile care ilustrează foarte bine legătura dintre echinocțiu, încheierea unui ciclu agricol și pregătirea următorului.

Mulțumirea pentru recoltă, în centrul tradițiilor

Poate cea mai importantă semnificație a perioadei este recunoștința pentru ceea ce a oferit pământul. Oamenii își manifestau recunoștința pentru belșugul strâns prin munca de peste an.

Toamna era momentul în care se putea vedea rezultatul muncilor începute cu multe luni înainte: hambarele, cămările, butoaiele și podurile se umpleau cu produse care trebuiau să ajungă până la următoarea recoltă.

În unele relatări moderne despre superstițiile echinocțiului apar și recomandări precum aprinderea unei lumânări, rostirea unor rugăciuni de mulțumire sau evitarea certurilor pentru păstrarea armoniei în familie. Acestea trebuie însă privite drept credințe și superstiții populare, nu reguli religioase și nici garanții că vor atrage prosperitatea.

Ce poți face astăzi pentru „belșug”, inspirându-te din tradiție

Dincolo de superstiții, vechile obiceiuri au o logică foarte practică. Echinocțiul poate deveni un reper pentru a face ordine înaintea sezonului rece.

Poți verifica proviziile, organiza cămara, pune la păstrare fructele și legumele de toamnă, pregăti gospodăria pentru temperaturile scăzute și evita risipa alimentară. Dacă ai grădină sau livadă, este perioada în care muncile specifice toamnei devin prioritare.

Iar dacă vrei să păstrezi latura simbolică a tradiției, momentul poate fi unul de recunoștință pentru ceea ce ai strâns și realizat în anul care se apropie de final.

În fond, pentru oamenii satului românesc, belșugul nu venea printr-un ritual magic. Era rezultatul roadelor pământului, al muncii de peste an și al priceperii de a păstra ceea ce fusese obținut pentru lunile grele care urmau.

Sursă foto: Shutterstock