În tradiția populară românească, până și gesturile obișnuite de îngrijire personală erau însoțite de reguli și credințe transmise din generație în generație. Tăierea unghiilor, de exemplu, nu era considerată o activitate care putea fi făcută oricând. Bătrânii țineau cont de ziua săptămânii, de momentul zilei și chiar de felul în care erau aruncate resturile rezultate.
Unele superstiții avertizau că anumite zile ar putea aduce ghinion, probleme de sănătate sau neplăceri în viața personală. Alte credințe erau legate de protecția copiilor și de viața de apoi. Chiar dacă astăzi aceste obiceiuri sunt privite mai ales ca elemente de folclor, ele oferă o imagine interesantă asupra modului în care oamenii de altădată explicau lumea din jurul lor.
Una dintre credințele păstrate în folclor spune că nu este bine să îți tai unghiile lunea. Potrivit superstiției, persoanele care ignorau această regulă riscau să devină ținta bârfelor sau să aibă probleme cu memoria.
În unele zone, se spunea că omul care își tăia unghiile în prima zi a săptămânii urma să fie vorbit pe la spate. Alte variante ale credinței susțineau că acest obicei putea atrage uitarea și dificultăți în activitățile de zi cu zi, notează Fanatik.
Nici celelalte zile nu erau lipsite de restricții. Marțea era asociată cu ghinionul și cu posibile necazuri, în timp ce miercurea era considerată, în anumite comunități, o zi nepotrivită pentru această activitate.
Cele mai multe avertismente îi vizau însă pe cei care își tăiau unghiile vinerea sau duminica. În tradiția populară, aceste zile aveau o semnificație aparte, iar nerespectarea regulilor putea fi interpretată drept un păcat.
Dacă unele zile erau asociate cu ghinionul, altele erau privite ca fiind favorabile pentru îngrijirea unghiilor.
Joia și sâmbăta erau considerate cele mai potrivite momente pentru această activitate. În credințele populare, tăierea unghiilor în aceste zile era însoțită chiar de ideea că răul ar fi ținut la distanță.
O superstiție mai puțin obișnuită susținea că diavolul ar fi afectat de fiecare dată când cineva își tăia unghiile joia sau sâmbăta.
Aceste credințe nu aveau legătură cu reguli de igienă, ci cu vechile interpretări religioase și populare ale zilelor săptămânii. Oamenii încercau să respecte anumite obiceiuri pentru a evita necazurile și pentru a avea parte de protecție și noroc.
În trecut, nici resturile de unghii nu erau tratate ca simple deșeuri. În unele comunități exista convingerea că acestea trebuiau păstrate cu grijă, deoarece ar fi avut o legătură cu omul chiar și după moarte.
Potrivit unei credințe populare, unghiile tăiate puteau fi necesare în lumea de apoi. Din acest motiv, oamenii evitau să le arunce oriunde.
Existau mai multe metode prin care încercau să le păstreze. Unii le strângeau și le ascundeau în sân, în timp ce alții le puneau în apropierea ușii, la țâțâna acesteia. Astfel, știau unde să le găsească dacă ar fi avut nevoie de ele.
În alte regiuni, oamenii adunau unghiile în palmă și le aruncau în vânt, rostind o formulă tradițională: „Voi înainte și eu după voi”.
Se mai întâlnea și obiceiul de a le păstra pe mâneca hainei sau în îndoitura cotului. Aceste gesturi erau legate de credința că omul ar putea fi întrebat despre unghiile sale în fața lui Dumnezeu.
O altă superstiție interzicea aruncarea unghiilor în foc. Explicația era legată tot de credințele despre viața de după moarte. Se spunea că persoana care își arunca unghiile în flăcări ar putea fi nevoită, în lumea de apoi, să intre în foc pentru a le recupera.
La aromâni exista o tradiție diferită. După tăiere, unghiile erau aruncate peste umăr. Oamenii credeau că, dacă ar fi fost aruncate în față, o găină le-ar fi putut înghiți, iar persoana în cauză risca să își piardă glasul.
Regulile erau și mai numeroase atunci când venea vorba despre îngrijirea copiilor. În trecut, părinții respectau anumite obiceiuri din dorința de a-și proteja micuții de boli, ghinion și influențe considerate rele.
Una dintre cele mai cunoscute credințe spunea că unghiile unui copil care nu împlinise încă un an nu trebuiau tăiate cu foarfeca. Bătrânii avertizau că un astfel de gest l-ar putea transforma într-un hoț atunci când va crește.
În schimb, mama era sfătuită să îi rupă unghiile cu dinții atunci când deveneau prea lungi. Această practică făcea parte dintr-un sistem mai larg de credințe legate de primele luni de viață ale copilului.
O altă superstiție susținea că unghiile micuților aveau un rol în apărarea lor împotriva duhurilor rele. După ce erau îndepărtate, acestea nu trebuiau aruncate la întâmplare.
În unele zone, exista obiceiul de a le pune într-un stup de albine sau într-un mușuroi de furnici. Gestul avea o semnificație simbolică: părinții își doreau ca odrasla lor să devină harnică, gospodară și strângătoare, asemenea insectelor care muncesc neîncetat.
Sursa foto: shutterstock
Conținut editorial asistat de inteligența artificială.