(P) Monstrul care mânca oameni, dar făcea brânză! Ce ascundea Polifem în peștera sa din „Odiseea” lui Homer

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ciclopul Polifem a rămas în istoria literaturii drept monstrul cu un singur ochi care îi devora pe oamenii lui Ulise. Homer ne dezvăluie în „Odiseea” și o altă latură surprinzătoare a înfricoșătorului personaj. Polifem era un păstor priceput, care avea turme de oi și capre, producea brânză și își organiza gospodăria cu o disciplină aproape exemplară. În peștera sa se aflau rafturi încărcate cu brânzeturi, vase pentru lapte și țarcuri separate pentru animale. Mai mult, poetul grec descrie pas cu pas procesul de fabricare a brânzei, cu aproape 3.000 de ani în urmă. Iar descoperirile arheologice demonstrează că oamenii stăpâneau această îndeletnicire cu mult înainte de epoca lui Homer.

Ulise a intrat în peștera monstrului și a descoperit o adevărată fabrică de brânză

Când auzim numele Polifem, ne imaginăm un uriaș înfiorător, cu un singur ochi în mijlocul frunții, care își închide victimele într-o peșteră și le mănâncă fără nicio urmă de milă. Este una dintre cele mai cunoscute scene din „Odiseea”, epopeea atribuită lui Homer, dar puțini cititori își amintesc ce descoperă Ulise și însoțitorii săi înainte ca monstrul să apară.

Povestea lui Polifem poate fi descoperită în „Odiseea”, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Dincolo de confruntarea spectaculoasă dintre Ulise și monstru, epopeea păstrează detalii fascinante despre viața, alimentația și ocupațiile lumii antice.

Recomandări

Black Friday la Lidl. Retailerul vinde un robot de bucătărie Silvercrest la un preț foarte mic:…

Poți lucra legal la două firme în același timp? Ce obligații ai dacă ai două contracte…

În cântul al IX-lea, grecii ajung pe insula ciclopilor, iar Ulise pornește împreună cu doisprezece oameni să exploreze împrejurimile. Descoperă o peșteră uriașă, înconjurată de țarcuri pentru animale. Proprietarul nu este acasă, așa că intră să vadă ce se află înăuntru.

Spre surprinderea lor, peștera nu seamănă deloc cu un bârlog abandonat. Dimpotrivă, totul sugerează o gospodărie pastorală prosperă. Rafturile sunt încărcate cu brânzeturi, țarcurile adăpostesc miei și iezi, iar vasele pentru colectarea și prelucrarea laptelui sunt pregătite pentru folosire.

Homer descrie chiar și modul în care animalele tinere sunt împărțite în trei categorii, în funcție de momentul nașterii. Mieii și iezii cei mai mici sunt separați de cei mai mari, semn că proprietarul acordă atenție organizării turmelor.

În termeni moderni, am putea spune că Polifem avea o mică fabrică artizanală de produse lactate, cu materie primă proprie, spații de depozitare și o rutină de producție bine stabilită. Desigur, nu era o fabrică în sensul actual al cuvântului. Nu existau utilaje, angajați sau linii de producție. Dar descrierea lui Homer arată că prelucrarea laptelui reprezenta o activitate importantă și repetată în gospodăria ciclopului.

Polifem știa să facă brânză. Homer descrie întregul proces de producție

Cel mai interesant moment apare atunci când Polifem se întoarce de la pășune. Înainte să-i descopere pe intruși, uriașul începe să-și îndeplinească treburile gospodărești. Mai întâi, introduce în peșteră oile și caprele pe care urmează să le mulgă. Berbecii și țapii rămân afară, în țarcuri. Apoi ciclopul își mulge animalele, unul câte unul, și lasă mieii și iezii să sugă.

În „Odiseea” de la Editura Litera, din colecția „Cărți Fundamentale”, cititorii pot urmări această scenă în cântul al IX-lea. Este unul dintre acele pasaje în care o aventură fantastică oferă, în același timp, o imagine surprinzător de concretă a unor îndeletniciri cunoscute încă din Antichitate.

Urmează partea care ar putea apărea, cu mici diferențe, într-o gospodărie tradițională din România. Polifem împarte laptele obținut în două. O parte o pune la închegat, apoi strânge coagulul și îl așază în coșuri împletite, pentru a se scurge zerul. Cealaltă parte o păstrează în vase, ca să o bea la masă. Este o descriere surprinzător de clară a unui proces de producere a brânzei proaspete. Laptele este coagulat, partea solidă este separată de lichid, iar produsul rezultat este depozitat.

Homer nu precizează ce substanță folosea Polifem pentru închegarea laptelui. Nu știm nici dacă brânza era sărată, cât timp era păstrată sau dacă trecea printr-un proces de maturare. Prin urmare, nu putem spune că monstrul producea telemea, feta sau vreun alt sortiment cunoscut astăzi. Dar principiul este recognoscibil. Și în prezent, multe brânzeturi tradiționale sunt obținute prin coagularea laptelui și separarea coagulului de zer.

Mai există un amănunt important. Polifem nu pare să improvizeze. Activitatea este prezentată ca o rutină obișnuită, ceea ce sugerează că producerea brânzei făcea parte din viața sa de zi cu zi.

Ulise putea să fure brânza și să plece. Curiozitatea l-a costat șase oameni

Unul dintre cele mai interesante detalii ale episodului este că tragedia ar fi putut fi evitată. Când descoperă rezervele de brânză și animalele din peșteră, însoțitorii lui Ulise îi propun să ia cât pot și să se întoarcă imediat la corabie. Planul lor este simplu: să încarce brânzeturile, să fure câteva animale și să părăsească locul înainte ca proprietarul să revină. Ulise refuză.

Această confruntare, una dintre cele mai cunoscute din literatura universală, se regăsește în „Odiseea”, primul volum al colecției „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Episodul arată de ce Ulise a rămas celebru nu doar pentru curaj, ci și pentru capacitatea de a găsi soluții atunci când forța fizică nu îl mai poate salva.

Eroul vrea să-l întâlnească pe stăpânul peșterii, sperând că acesta îl va primi potrivit regulilor ospitalității și îi va oferi daruri. În lumea greacă descrisă de Homer, primirea unui străin era o obligație morală importantă, aflată sub protecția lui Zeus. Polifem însă, nu respectă aceste reguli. Când se întoarce, uriașul aduce cu el un trunchi enorm de lemn, pe care îl folosește la foc, și închide intrarea peșterii cu un bolovan atât de mare încât oamenii lui Ulise nu îl pot mișca.

După ce descoperă intrușii, ciclopul îi întreabă cine sunt. Ulise încearcă să invoce protecția zeilor, dar Polifem îi răspunde cu dispreț. Apoi îi apucă pe doi dintre greci și îi devorează. În zilele următoare, monstrul mai ucide patru oameni. În total, șase dintre cei doisprezece însoțitori care intraseră cu Ulise în peșteră își pierd viața.

Situația este cu atât mai înfiorătoare cu cât Polifem își continuă treburile gospodărești între aceste episoade de cruzime. Își mulge animalele, pregătește laptele și se ocupă de turme, ca și cum nimic neobișnuit nu s-ar fi întâmplat. Contrastul este extraordinar! Monstrul care își îngrijește cu atenție animalele nu manifestă nicio milă față de oamenii aflați în puterea sa.

Ciclopul își iubea animalele. Scena în care vorbește cu berbecul său este neașteptat de emoționantă

După ce îl îmbată pe Polifem și îl orbește cu un par înroșit în foc, Ulise trebuie să găsească o modalitate de a ieși din peșteră. Problema este că uriașul, deși nu mai vede, rămâne la intrare și pipăie animalele care ies la pășune. Dacă grecii ar încerca să fugă printre ele, ar fi descoperiți imediat. Ulise găsește o soluție ingenioasă. Leagă animalele în grupuri și îi ascunde pe oamenii săi sub burțile acestora. El însuși se agață de lâna unui berbec deosebit de mare.

Când turma începe să iasă, Polifem controlează spatele fiecărui animal, fără să bănuiască faptul că oamenii se află dedesubt. Ultimul care ajunge la intrare este chiar berbecul de care se ține Ulise. Ciclopul îl recunoaște și observă că animalul se comportă neobișnuit. De regulă, acesta era primul care ieșea la pășune, dar acum a rămas în urmă.

Într-un moment surprinzător de tandru, Polifem începe să-i vorbească. Se întreabă dacă berbecul este trist din cauza nenorocirii care s-a abătut asupra stăpânului său și își exprimă dorința de a-l găsi pe omul care l-a orbit. Este una dintre cele mai ciudate scene din „Odiseea”. Un monstru care tocmai a devorat șase oameni își arată afecțiunea față de un animal. Homer nu îl transformă pe Polifem într-un personaj bun, dar îi oferă o trăsătură neașteptată. Ciclopul este brutal și lipsit de ospitalitate, însă relația sa cu turma sugerează obișnuință, grijă și atașament.

Din această perspectivă, Polifem nu este doar un monstru fantastic. Este și un păstor singuratic, care pare să se simtă mai apropiat de animale decât de oameni.

Oamenii produceau brânză cu mii de ani înainte de Homer. Ce au descoperit arheologii

Descrierea fabricării brânzei din „Odiseea” devine și mai interesantă atunci când o comparăm cu descoperirile arheologice. În 2018, o echipă internațională de cercetători a publicat în revista științifică PLOS ONE un studiu despre prelucrarea laptelui în perioada neolitică, pe teritoriul Croației actuale.

Specialiștii au analizat reziduuri de grăsimi conservate în vase ceramice descoperite în regiunea Dalmației. Rezultatele au oferit dovezi ale producerii unor alimente lactate fermentate, inclusiv brânză, în jurul anului 5200 î.Hr. Putem concluziona că oamenii din regiunea mediteraneeană produceau brânzeturi cu peste patru milenii înainte de perioada în care sunt plasate, în mod obișnuit, epopeile homerice.

Un alt studiu important, publicat în revista Nature în 2013, a analizat recipiente ceramice perforate din Europa neolitică, folosite pentru separarea coagulului de zer. Cercetătorii au identificat dovezi ale procesării laptelui pentru obținerea brânzei, datate în mileniul al VI-lea î.Hr. Aceste descoperiri arată că fabricarea brânzei nu era o invenție recentă în vremea lui Homer. Dimpotrivă, reprezenta o tehnică alimentară cu o istorie deja foarte lungă.

Asemănarea cu scena din peștera lui Polifem este remarcabilă. Și în epopee, laptele este închegat, iar partea solidă este pusă în recipiente care permit scurgerea zerului. Nu înseamnă, desigur, că Polifem a existat sau că arheologii au descoperit urmele gospodăriei sale. Ciclopul aparține mitologiei, iar peștera sa este un spațiu fantastic. Dar Homer folosește, în construirea poveștii, practici pastorale pe care publicul antic le putea recunoaște.

Astfel, un episod despre un monstru cu un singur ochi devine și o mărturie literară despre importanța laptelui și a brânzei în lumea greacă.