Adulții diagnosticați cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) ar putea avea un risc mai ridicat de a dezvolta demență sau tulburări cognitive la vârste înaintate, potrivit unui studiu recent. Cercetătorii atrag însă atenția că rezultatele nu demonstrează că ADHD provoacă direct demența, iar legătura dintre cele două afecțiuni necesită investigații suplimentare.
Persoanele care trăiesc cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) ar putea fi mai vulnerabile la apariția problemelor de memorie și de gândire pe măsură ce înaintează în vârstă. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Pittsburgh, care au analizat datele a peste 187.000 de adulți pe parcursul a zece ani.
Rezultatele indică o asociere între diagnosticul de ADHD și un risc mai mare de apariție a demenței sau a tulburărilor cognitive ușoare. Oamenii de știință încearcă să înțeleagă mecanismele care ar putea explica această legătură, luând în calcul atât particularitățile funcționării creierului, cât și factori precum somnul insuficient, alimentația dezechilibrată și sedentarismul.
Studiul a inclus 187.341 de adulți în vârstă, dintre care 3.026 aveau un diagnostic de ADHD. Participanții au fost urmăriți timp de zece ani pentru a observa apariția unor probleme cognitive, inclusiv demența și deteriorarea cognitivă ușoară. Potrivit rezultatelor, 6,7% dintre persoanele diagnosticate cu ADHD au dezvoltat una dintre aceste afecțiuni, comparativ cu 3,4% dintre participanții fără acest diagnostic.
Diferența sugerează că problemele cognitive au fost mai frecvente în grupul persoanelor cu ADHD. După analize suplimentare care au ținut cont de vârsta participanților, cercetătorii au identificat o asociere și mai puternică între ADHD și riscul de deteriorare cognitivă.
În cazul demenței, analizată separat, asocierea a indicat un risc de aproximativ trei ori mai mare pentru persoanele cu ADHD. Această relație s-a menținut și după ajustarea rezultatelor în funcție de alți factori, precum starea generală de sănătate, nivelul de educație, fumatul și utilizarea serviciilor medicale.
Este important de precizat că aceste cifre descriu o asociere statistică, nu certitudinea că o persoană cu ADHD va dezvolta demență. De asemenea, riscul individual poate varia considerabil în funcție de vârstă, istoricul medical și alți factori.
Deteriorarea cognitivă ușoară se referă la modificări ale memoriei, atenției sau capacității de gândire care sunt mai pronunțate decât cele așteptate în mod obișnuit odată cu înaintarea în vârstă, dar care nu afectează suficient de mult independența persoanei pentru a îndeplini criteriile unei forme de demență. Această condiție poate preceda demența, însă nu evoluează întotdeauna către o asemenea afecțiune. Unele persoane rămân stabile, iar altele pot prezenta ameliorări, în funcție de cauzele problemelor cognitive și de starea lor de sănătate.
Demența, în schimb, reprezintă un sindrom caracterizat prin deteriorarea funcțiilor cognitive suficient de severă încât să afecteze activitățile cotidiene și autonomia. Ea poate avea cauze diferite, boala Alzheimer fiind una dintre cele mai cunoscute.
În cazul persoanelor cu ADHD, identificarea modificărilor cognitive poate fi mai complicată, deoarece dificultățile de concentrare, organizare și memorie de lucru pot fi prezente încă din tinerețe. De aceea, specialiștii trebuie să distingă între simptomele caracteristice ADHD și schimbările cognitive noi sau progresive care apar ulterior.
Motivele pentru care persoanele cu ADHD ar putea avea un risc mai mare de probleme cognitive la bătrânețe nu sunt pe deplin înțelese. Autorii studiului, publicat în revista JAMA Psychiatry, au prezentat mai multe ipoteze.
Una dintre explicații se referă la așa-numita „rezervă cognitivă”, adică abilitatea creierului de a face față procesului de îmbătrânire și de a menține funcționarea cognitivă în pofida modificărilor neurologice.
Cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca ADHD să fie asociat cu diferențe în dezvoltarea sau utilizarea acestei rezerve. Totuși, studiul nu demonstrează că persoanele cu ADHD au în mod necesar o rezervă cognitivă mai redusă și nici că aceasta ar explica direct apariția demenței.
O altă ipoteză vizează expunerea cumulativă la factori de risc de-a lungul vieții. Persoanele cu ADHD pot întâmpina dificultăți în menținerea unor rutine regulate sau în gestionarea unor aspecte ale vieții cotidiene, ceea ce ar putea influența indirect sănătatea creierului.
Printre factorii analizați se numără:
Acestea sunt posibile explicații, nu mecanisme confirmate prin care ADHD ar conduce la demență.
Rezultatele se înscriu într-un domeniu de cercetare în care au fost raportate anterior legături între ADHD și riscul de demență.
Un studiu publicat în 2023 în revista JAMA Network Open a identificat, de asemenea, o asociere între diagnosticul de ADHD la adulți și o probabilitate mai mare de apariție a demenței.
Faptul că mai multe cercetări au raportat rezultate similare susține necesitatea unor investigații suplimentare. Cu toate acestea, studiile observaționale nu pot stabili singure dacă ADHD este o cauză directă, dacă relația este explicată de alți factori sau dacă există mecanisme comune care contribuie la ambele afecțiuni.
Autorii cercetării recente au subliniat și o altă limitare: unele diagnostice de ADHD stabilite la vârste înaintate ar putea reflecta, în anumite cazuri, simptome timpurii ale unui declin cognitiv care nu fusese încă recunoscut.
Această posibilitate evidențiază importanța istoricului medical și a evaluării atente a simptomelor. ADHD este o tulburare de neurodezvoltare, ale cărei manifestări încep în copilărie, chiar dacă diagnosticul poate fi pus mult mai târziu. Apariția unor dificultăți de memorie la o persoană în vârstă nu înseamnă automat că aceasta are ADHD.
Deși nu există o metodă garantată de prevenire a demenței, mai multe măsuri legate de stilul de viață sunt asociate cu o sănătate cognitivă mai bună și cu reducerea unor factori de risc. O alimentație echilibrată, activitatea fizică regulată și menținerea unei greutăți sănătoase pot contribui la protejarea sănătății cardiovasculare, care este strâns legată de funcționarea creierului.
Controlul tensiunii arteriale, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool și tratarea problemelor de sănătate existente sunt, de asemenea, măsuri importante. Somnul regulat și activitățile care stimulează mintea și mențin legăturile sociale pot contribui la bunăstarea generală și la menținerea funcțiilor cognitive.
Pentru persoanele cu ADHD, sprijinul medical adecvat poate ajuta la gestionarea simptomelor și a dificultăților cotidiene. Totuși, nu există dovezi suficiente pentru a afirma că un anumit tratament pentru ADHD previne demența.
Dacă apar probleme de memorie noi, persistente sau în agravare, este recomandată o evaluare medicală, indiferent dacă persoana are sau nu un diagnostic anterior de ADHD.
Cercetarea aduce noi indicii privind relația dintre ADHD și sănătatea cognitivă la vârste înaintate, dar nu justifică concluzia că tulburarea provoacă în mod direct demență. Mesajul principal al specialiștilor este că această posibilă asociere merită investigată, mai ales pentru a identifica factorii modificabili care ar putea influența riscul pe termen lung.
Pentru moment, adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea problemelor medicale rămân măsuri utile pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele cu ADHD.
Sursă foto – wirestock / Envato