Pești care sunt periculoși pentru organism! Se găsesc și în supermarketurile din România!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Peștele este considerat, pe bună dreptate, un aliment valoros într-o dietă echilibrată. Este o sursă importantă de proteine, acizi grași Omega-3, vitamine și minerale. Totuși, nu toate speciile sunt la fel de avantajoase, iar originea și modul în care sunt crescute sau pescuite pot conta la fel de mult ca valoarea lor nutritivă.

Pești care sunt periculoși pentru organism

Un material publicat de Dr. Axe atrage atenția asupra mai multor specii care ridică probleme fie din cauza contaminanților, fie a practicilor de acvacultură sau a pescuitului excesiv. Dintre acestea, trei exemple sunt relevante pentru consumatori: tilapia, somonul de crescătorie și peștele-spadă.

Tilapia – nu toate sursele sunt la fel

Tilapia este unul dintre cei mai accesibili și populari pești comercializați în magazine. Tocmai prețul și disponibilitatea sa au făcut-o o prezență obișnuită în meniurile consumatorilor.

Recomandări

Doi părinți și-au ucis fiica de 5 ani, iar mai apoi și-au luat viața! Ce au…

Comunicat de presă: De la burnout la „vreau să demonstrez că pot”: cine sunt oamenii care…

Problema nu este neapărat peștele în sine, ci, potrivit sursei citate, profilul său nutrițional și mai ales proveniența. Tilapia are un conținut mai redus de Omega-3 comparativ cu peștii grași și un raport mai mare între acizii grași Omega-6 și Omega-3. Articolul recomandă, în special, prudență în cazul tilapiei provenite din anumite ferme, menționând China drept o sursă pe care consumatorii ar trebui să o evite.

Așadar, eticheta contează. O tilapie provenită dintr-o sursă controlată nu trebuie privită automat ca un aliment „periculos”, însă alegerea producătorului și a țării de origine poate face diferența.

Somonul de crescătorie – sănătos în teorie, mai complicat în practică

Somonul este asociat aproape instinctiv cu o alimentație sănătoasă, datorită conținutului său de Omega-3, proteine, vitamine și minerale. Situația devine însă mai nuanțată atunci când vorbim despre peștele crescut în ferme.

Potrivit articolului analizat, somonul de crescătorie poate prezenta niveluri mai mari ale unor contaminanți precum PCB-urile și poate fi crescut în condiții în care sunt utilizate antibiotice și alte tratamente. Din acest motiv, sursa recomandă orientarea către somonul sălbatic din Alaska, considerat o alternativă mai bună din punct de vedere al contaminanților și al sustenabilității.

Este important, însă, ca această informație să nu fie interpretată drept o condamnare a întregului somon de crescătorie. Diferențele depind de țară, fermă, metodele de producție și standardele aplicate. Pentru consumator, verificarea etichetei și a originii rămâne esențială.

Peștele-spadă – problema este mercurul

În cazul peștelui-spadă, discuția se schimbă. Aici principala preocupare menționată este nivelul ridicat de mercur.

Peștii mari și prădători se află în partea superioară a lanțului trofic și pot acumula mai mult mercur în organism. De aceea, peștele-spadă este inclus printre speciile pentru care consumul trebuie limitat, în special în cazul femeilor însărcinate, copiilor și altor categorii vulnerabile.

De altfel, problema mercurului nu este una exclusiv legată de peștele-spadă. Alegerea speciilor de pește trebuie făcută ținând cont de dimensiunea animalului, poziția sa în lanțul trofic și frecvența consumului.

Nu trebuie să renunțăm la pește

Concluzia nu este că peștele ar trebui eliminat din alimentație. Dimpotrivă, alegerea unor specii cu niveluri mai scăzute de contaminanți și cu un conținut bun de Omega-3 poate aduce beneficii importante.

În aceeași analiză, printre variantele considerate mai bune sunt menționate somonul sălbatic din Alaska, sardinele din Pacific și macroul de Atlantic. Un material mai recent al aceleiași publicații include, de asemenea, heringul, anșoa, păstrăvul și pollock-ul printre opțiunile nutritive.

Pentru consumatori, regula cea mai simplă este și una dintre cele mai utile: nu este suficient să știm ce pește cumpărăm, ci și de unde provine și cât de des îl consumăm. În cazul speciilor cu potențial ridicat de contaminare cu mercur, moderația este cu atât mai importantă.

Sursă foto – GreensandBlues / Envato