Părinții care pleacă la muncă în străinătate trebuie să respecte o regulă importantă. Ce trebuie făcut înainte de plecare dacă au copii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tot mai mulți români aleg să plece la muncă în străinătate, însă pentru părinții care își lasă copiii în România există o procedură legală care trebuie respectată. Plecarea din țară nu înseamnă doar găsirea unei persoane care să se ocupe de copil, ci presupune și notificarea autorităților și, în anumite situații, intervenția instanței.

Ce trebuie să anunțe părintele înainte să plece

Potrivit informațiilor publicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), părintele care urmează să plece la muncă în străinătate trebuie să anunțe serviciul public de asistență socială (SPAS) din cadrul primăriei de domiciliu cu cel puțin 40 de zile înainte de plecare.

Regula se aplică și în situația în care ambii părinți pleacă în străinătate, iar copilul rămâne în România. Notificarea trebuie să precizeze, printre altele, persoana care va avea grijă de copil pe perioada în care părintele se află în străinătate.

Recomandări

Semnul pe care îl vezi în oglindă, dar îl ignori. Studiul care a scos la iveală…

Ajutor pentru părinți la început de școală. Cine primește rechizite gratuite și care este termenul-limită

În cazul părintelui singur care exercită autoritatea părintească și intenționează să plece la muncă peste hotare, notificarea către SPAS este, de asemenea, obligatorie. Există însă și situații în care părinții sunt deja plecați. În acest caz, informarea autorității trebuie transmisă de îndată, potrivit precizărilor ANPDCA.

Scopul procedurii este ca autoritățile să poată verifica dacă minorul rămâne într-un mediu adecvat și dacă persoana desemnată este capabilă să îi asigure îngrijirea și protecția.

Nu poate fi aleasă orice persoană pentru îngrijirea copilului

Părintele nu poate desemna pur și simplu orice adult pentru a rămâne cu minorul. Persoana aleasă trebuie să aibă cel puțin 18 ani și să facă parte din familia extinsă, să fie rudă, afin sau prieten al familiei ori al familiei extinse. În plus, trebuie să îndeplinească cerințele materiale și garanțiile morale necesare pentru creșterea și îngrijirea unui copil.

Un alt criteriu important îl reprezintă relația dintre copil și persoana desemnată. Este avut în vedere faptul ca minorul să fi dezvoltat relații de atașament față de aceasta sau să fi beneficiat de viață de familie împreună cu persoana respectivă.

Instanța decide dacă persoana poate prelua responsabilitățile

Un aspect important este că persoana indicată de părinte în notificare nu primește automat dreptul de a exercita responsabilități părintești.

Confirmarea acesteia se face de către instanța judecătorească, iar instanța poate dispune delegarea temporară a autorității părintești cu privire la persoana copilului. Delegarea poate fi stabilită pentru o perioadă de cel mult un an. Dacă părinții nu revin în țară, măsura poate fi prelungită succesiv, pentru perioade de cel mult un an, atât timp cât durează absența acestora.

Persoana desemnată trebuie, la rândul său, să își exprime acordul în fața instanței.

Ce documente sunt necesare

Pentru soluționarea cererii trebuie prezentate documentele care demonstrează că persoana desemnată dispune de condițiile materiale și garanțiile morale necesare pentru îngrijirea copilului. La dosar este necesar și raportul de anchetă psihosocială realizat de serviciul public de asistență socială.

Instanța stabilește în hotărâre atât drepturile și îndatoririle care sunt delegate, cât și perioada pentru care măsura este valabilă.

Potrivit informațiilor prezentate de ANPDCA, cererea este soluționată în procedură necontencioasă, într-un termen de trei zile de la depunere.

Ce se întâmplă după plecarea părintelui

Responsabilitatea nu se încheie în momentul în care copilul este lăsat în grija unei alte persoane. Persoana desemnată trebuie să beneficieze de un program de consiliere care are în vedere situații precum conflictele, dificultățile de adaptare sau neglijarea copilului.

Serviciile publice de asistență socială au rolul de a asigura consiliere și informare pentru o perioadă de șase luni.

Măsurile au în vedere și impactul emoțional pe care îl poate avea plecarea părinților asupra minorilor. ANPDCA atrage atenția că absența părinților poate produce consecințe importante asupra dezvoltării și bunăstării copiilor, chiar și atunci când aceștia beneficiază de condiții materiale bune și rămân în grija unei persoane apropiate.

Există reguli și pentru copiii care revin în România

Autoritățile au prevăzut măsuri și pentru copiii care se întorc în țară după ce au locuit mai mult timp în străinătate alături de părinți.

În cazul minorilor care revin în România după ce au locuit cel puțin un an în afara țării împreună cu părinții, serviciile publice de asistență socială și centrele județene de resurse și asistență educațională trebuie să dezvolte servicii de consiliere specializată.

Ce trebuie să rețină părinții

Pentru un părinte care intenționează să plece la muncă în străinătate, procedura poate fi rezumată în câțiva pași importanți: notificarea SPAS cu cel puțin 40 de zile înainte, indicarea persoanei care va avea grijă de copil și parcurgerea procedurii prin care instanța confirmă această persoană și poate delega temporar autoritatea părintească.

Regulile nu urmăresc să împiedice părinții să muncească în străinătate, ci să asigure că, pe perioada absenței lor, copilul beneficiază de îngrijire, protecție și reprezentare legală.

Pentru familiile care se află într-o astfel de situație, este important ca procedura să fie începută din timp și ca părinții să se adreseze serviciului public de asistență socială din localitatea de domiciliu pentru informații privind documentele și pașii concreți necesari.

Sursă foto – macniak / Envato