Greșeala pe care aproape toți o fac când usucă florile de tei. Așa își pierd cele mai importante proprietăți

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mirosul florilor de tei este unul dintre cele mai puternice simboluri ale verii. Dincolo de aroma inconfundabilă, această plantă este apreciată de secole în fitoterapie pentru efectele sale calmante și emoliente. Specialiștii atrag însă atenția că beneficiile depind în mare măsură de modul în care florile sunt recoltate, uscate și preparate. O expunere greșită la soare sau o infuzie făcută necorespunzător pot reduce semnificativ cantitatea de compuși activi.

Florile, nu frunzele, sunt partea valoroasă a plantei

Una dintre cele mai frecvente confuzii este legată de partea plantei care se utilizează pentru ceai. În scop terapeutic se recoltează inflorescențele împreună cu bracteea – acea frunză alungită, verde-gălbuie, care însoțește florile. Frunzele mari ale arborelui nu sunt folosite pentru prepararea infuziilor, deoarece nu conțin aceleași substanțe active.

Recoltarea se face, de regulă, în lunile iunie și iulie, la câteva zile după începutul înfloririi, când florile sunt complet deschise, dar încă proaspete. Este recomandată alegerea arborilor aflați departe de traficul intens și de sursele de poluare.

Recomandări

Lista completă cu plajele de pe litoralul românesc accesibile persoanelor cu nevoi speciale

Toți aruncă această parte a cireșelor, dar din ea se face unul dintre cele mai apreciate…

Soarele poate compromite proprietățile florilor

Etapa uscării este esențială pentru păstrarea calităților terapeutice. Specialiștii recomandă ca florile să fie întinse într-un strat subțire, pe hârtie curată, pânză sau rame din plasă, într-un spațiu bine aerisit și ferit complet de razele directe ale soarelui.

Lumina puternică și radiațiile UV pot degrada flavonoidele și uleiurile volatile care conferă atât aroma caracteristică, cât și o parte dintre efectele calmante ale plantei. Din acest motiv, uscarea la umbră rămâne regula de bază.

Înainte de uscare, florile trebuie doar curățate de insecte sau de eventualele părți deteriorate. Spălarea nu este recomandată, deoarece poate îndepărta polenul și favoriza apariția mucegaiului.

Procesul durează, în general, între cinci și șapte zile. Florile sunt suficient de uscate atunci când codițele și bracteele se rup ușor, fără să se îndoaie elastic.

Cum se păstrează pentru a rezista peste un an

După uscare, florile de tei trebuie depozitate în recipiente care le protejează de lumină și umezeală. Cele mai potrivite sunt borcanele din sticlă închisă la culoare, pungile de hârtie sau săculeții din pânză.

Dacă sunt păstrate în condiții corespunzătoare, își pot menține proprietățile aproximativ 12-18 luni.

De ce este apreciat ceaiul de tei

Florile de tei conțin flavonoide, mucilagii și uleiuri volatile, compuși cărora li se atribuie principalele efecte terapeutice.

Printre beneficiile pentru care infuzia este folosită cel mai des se numără:

• susținerea relaxării și reducerea stărilor de stres sau agitație;
• calmarea tusei seci și a iritațiilor gâtului prin efectul emolient al mucilagiilor;
• stimularea transpirației în timpul episoadelor febrile, ca adjuvant în răceli și gripe;
• reducerea spasmelor digestive și a disconfortului abdominal asociat stresului.

Deși multe dintre aceste utilizări sunt susținute de tradiția fitoterapiei și de evaluări realizate de organisme europene, ceaiul de tei nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic în cazul afecțiunilor diagnosticate.

Infuzia care păstrează compușii activi

Modul de preparare influențează eficiența băuturii. Pentru o cană de aproximativ 250 ml sunt suficiente una sau două lingurițe de flori uscate.

Apa nu trebuie turnată imediat după fierbere. Este indicat să fie lăsată unul-două minute, astfel încât temperatura să scadă la aproximativ 85-90 de grade Celsius. Cana se acoperă imediat pentru a împiedica evaporarea uleiurilor volatile, iar timpul optim de infuzare este de opt-zece minute.

Mulți fitoterapeuți recomandă consumul cu aproximativ 30 de minute înainte de culcare, simplu sau îndulcit cu puțină miere, ca parte a unei rutine de relaxare.

Există și situații în care este nevoie de prudență

Deși este considerat unul dintre cele mai bine tolerate ceaiuri medicinale, consumul excesiv nu este recomandat. Cantitățile mari pot accentua efectul diuretic, iar persoanele cu afecțiuni cardiovasculare severe ar trebui să ceară sfatul medicului înainte de un consum regulat.

În timpul sarcinii și alăptării este indicată moderația, din cauza datelor clinice limitate privind administrarea pe termen lung. De asemenea, persoanele alergice la polenul de tei pot dezvolta reacții alergice și după consumul infuziei.

Folosit corect, ceaiul de tei rămâne unul dintre cele mai populare remedii naturale pentru relaxare și confort respirator. Secretul stă însă în respectarea fiecărei etape, de la recoltarea florilor până la prepararea infuziei, pentru ca aroma specifică și compușii activi să fie păstrați cât mai bine.

Sursă foto – GreensandBlues / Envato