Pentru părinții copiilor cu dizabilități de învățare, provocarea nu se oprește la performanța academică. Deși intervențiile educaționale și programele speciale pot ajuta copilul să țină pasul cu materia școlară, abilitatea de a relaționa cu colegii rămâne adesea cea mai dificilă provocare. Studiile arată că aproximativ 70% dintre copiii cu dificultăți de învățare se confruntă cu probleme sociale majore, comparativ cu doar 15% dintre copiii fără dizabilități (Lavoie, 2008).
Dezvoltarea competențelor sociale este esențială pentru succesul și fericirea copilului pe termen lung. Copiii care întâmpină dificultăți în a recunoaște indicii sociale, a respecta limitele personale sau a gestiona conflictele riscă să se simtă izolați și să dezvolte frustrări care le afectează motivația academică.
Prin urmare, implicarea părinților în ghidarea copiilor în construirea relațiilor sociale este crucială încă din primii ani.
Cercetările în domeniul educației recomandă dezvoltarea unui set de competențe sociale fundamentale:
Nu toți copiii dezvoltă aceste abilități în același ritm. Cei cu dizabilități de învățare pot avea dificultăți suplimentare datorită stimulilor externi – sunete puternice, lumini intense, texturi incomode sau reflexe primitive nerezolvate. În astfel de cazuri, intervențiile pentru stabilizarea răspunsurilor emoționale și fiziologice pot fi necesare înainte de a lucra eficient la abilitățile sociale.
Părinții și educatorii trebuie să fie răbdători, să experimenteze metode diferite și să ofere sprijin constant, astfel încât copilul să învețe treptat să interacționeze cu colegii, să-și exprime emoțiile și să-și construiască relații pozitive, punând astfel baza unui viitor social și academic sănătos.
Sursă foto – tonodiaz / Envato