Experiențele din apropierea morții continuă să fascineze atât cercetătorii, cât și publicul larg. Deși nu există dovezi că acestea reflectă ceea ce se întâmplă după moarte, unii pacienți resuscitați după stop cardiac relatează amintiri surprinzător de similare.
Medicul ATI Sam Parnia, profesor asociat la NYU Langone Health și cercetător în domeniul resuscitării, spune că unii supraviețuitori ai stopului cardiac descriu o stare de conștiență chiar și în perioada în care inima nu mai bătea.
Unii pacienți au povestit că își amintesc fragmente din conversațiile medicilor și asistentelor care încercau să îi resusciteze.
Aceste relatări i-au determinat pe cercetători să studieze mai atent activitatea cerebrală din timpul stopului cardiac și al resuscitării.
Mulți dintre cei care au supraviețuit spun că au avut impresia că întreaga lor viață s-a derulat foarte rapid în fața ochilor.
Potrivit lui Sam Parnia, unii au descris această experiență ca pe o analiză a propriilor acțiuni și a modului în care acestea i-au influențat pe cei din jur.
Unele persoane au declarat că erau conștiente de manevrele de resuscitare, inclusiv de compresiile toracice sau de intervențiile echipei medicale, deși nu puteau comunica.
Mai mulți pacienți au descris senzația că mergeau spre un loc liniștit sau familiar, pe care l-au asociat cu sentimentul de „acasă”.
Alții au relatat experiențe complet diferite, inclusiv unele percepute ca fiind neplăcute sau înfricoșătoare.
Unii supraviețuitori au afirmat că au fost conștienți de activitatea din salonul de terapie intensivă și de ceea ce făcea personalul medical în timpul resuscitării. Totuși, nu toate aceste relatări au putut fi confirmate obiectiv.
Studiile realizate până în prezent sugerează că un număr redus dintre persoanele resuscitate își amintesc astfel de experiențe. Într-un studiu prezentat la American Heart Association, cercetătorii au analizat 567 de pacienți resuscitați după stop cardiac. Aproximativ 10% au supraviețuit, iar doar o parte dintre aceștia au raportat amintiri din perioada în care erau în moarte clinică.
Specialiștii subliniază însă că aceste experiențe nu reprezintă o dovadă a existenței vieții după moarte. Ele sunt în continuare investigate, iar mecanismele neurologice care le produc nu sunt pe deplin înțelese.
FOTO: Shutterstock.