Tratament cu plasmă pentru COVID-19. În ce condiţii se administrează plasma şi care sunt posibilele beneficii şi reacţii adverse

Multe terapii promiţătoare în teorie pică testul practicii atunci când sunt studiate riguros. Este şi cazul terapiei cu plasmă convalescentă pentru COVID-19.
Tratament cu plasmă pentru COVID-19. În ce condiţii se administrează plasma şi care sunt posibilele beneficii şi reacţii adverse
Terapia cu plasmă convalescentă pentru COVID-19. Sursa foto: Shutterstock

În căutarea disperată a unei terapii pentru COVID-19, medicii sunt dispuşi să încerce tot felul de tratamente, mai mult sau mai puţin dovedite ştiinţific. Însă de departe cea mai optimistă variantă este cea a folosirii plasmei convalescente, o terapie care datează de peste 100 de ani, dar care ba a fost bună, ba nu a ajutat cu nimic, în funcţie de studiile pe care le citeşti. 

Terapia cu plasmă convalescentă se bazează pe capacitatea sistemului imunitar de a produce anticorpi cu rol protector împotriva unei infecţii cu care s-a confruntat recent. 

Astfel, pacienţii vindecaţi de COVID-19 deţin aceşti anticorpi pe care „îi pot da mai departe” bolnavilor în stare critică, pentru a-şi spori capacitatea de a lupta împotriva infecţiei.

Beneficiile plasmei convalescente, nedemonstrate ştiinţific

Unele cercetări au arătat că plasma îmbogăţită cu anticorpi dezvoltaţi în urma infecţiei a ajutat la reducerea încărcăturii virale şi a mortalităţii (în cazul gripei spaniole din 1918, a rujeolei, a gripei porcine, a infecţiei cu HIV/SIDA sau Ebola), altele au indicat că terapia nu are niciun efect benefic semnificativ, mai ales dacă pacienţii primesc plasma într-un stadiu tardiv, când organismul deja şi-a format propriii anticorpi.  

Studiile pe eşantioane mici realizate în cazul MERS şi SARS au arătat că terapia cu plasmă convalescentă ar putea fi benefică pentru pacienţii în stare critică, dar, din nou, trebuie amintit că nu este un tratament curativ, ci doar suportiv.

Nici măcar până în prezent nu s-a descoperit un tratament specific împotriva sau SARS (Sindromul acut respirator sever) sau MERS (Sindromul respirator din Orientul Mijlociu), deşi aceste coronavirusuri înrudite cu SARS-CoV-2 au fost descoperite încă din anul 2003, respectiv 2012.

În Spitalul Stony Brook din New York se desfăşoară în prezent un trial care urmăreşte un eşantion de aproximativ 500 de pacienţi COVID-19 pozitivi, din care circa o treime vor avea nevoie de ventilaţie mecanică şi, prin urmare, vor fi trataţi cu plasmă convalescentă.

Primul raport privind eficienţa plasmei convalescente în cazul pacienţilor infectaţi cu virusul SARS-CoV-2 a fost publicat în JAMA la data de 27 martie, însă eşantionul foarte mic, de doar 5 pacienţi în stare critică, şi lipsa unui grup de control nu garantează eficienţa acestei terapii.

Alte două cercetări realizate în Wuhan, una publicată pe 6 aprilie, alta pe 15 aprilie, descriu că terapia cu plasmă convalescentă a ameliorat semnificativ starea de sănătate a 16 pacienţi COVID-19 pozitivi în stare gravă.

Lipsa studiilor randomizate pe eşantioane reprezentative şi cu grup de control demonstrează, în opinia dr. Clifford Lane, director la National Institute of Allergy and Infectious Diseases (NIAID), că terapia cu plasmă nu are niciun beneficiu în cazul bolilor infecţioase.

În 2019, dr. Lane a fost unul dintre puţinii autori ai unui studiu randomizat de fază 3, dublu-orb, care a analizat eficienţa plasmei convalescente în cazul a 140 de pacienţi cu gripă, copii şi adulţi, iar rezultatele au arătat că anticorpii din plasma pacienţilor vindecaţi nu au oferit niciun beneficiu semnificativ faţă de plasma convenţională.

„Multe terapii promiţătoare în teorie pică testul practicii atunci când sunt studiate riguros. Cred că această căutare disperată a unei terapii pentru COVID-19 este mai degrabă rezultatul fricii sau al dorinţei medicilor de a ajuta pacienţii, sub orice formă”, spune dr. Lane.

FDA: „Este important ca terapia cu plasmă convalescentă să fie testată din punctul de vedere al siguranţei şi al eficacităţii înainte de a fi administrată de rutină pacienţilor”

Administraţia americană pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a aprobat la mijlocul lunii aprilie utilizarea plasmei convalescente în scopul cercetărilor, dar şi pentru tratamentul pacienţilor COVID-19 pozitivi, dar menţionează:

„Deşi este o terapie promiţătoare, încă nu s-a demonstrat ştiinţific că plasma convalescentă este eficientă în tratamentul pacienţilor infectaţi cu virusul SARS-CoV-2. Prin urmare, este important ca terapia cu plasmă convalescentă să fie testată din punctul de vedere al siguranţei şi al eficacităţii înainte de a fi administrată de rutină pacienţilor.”

În prezent, plasma convalescentă este administrată doar în anumite condiţii: pacientul COVID-19 trebuie să fi fost internat în secţia de Terapie Intensivă, să fi avut o progresie rapidă a afectării pulmonare, de 50% în 24-48 de ore, să fi fost ventilat mecanic sau să necesite ventilaţie pulmonară artificială ca urmare a simptomatologiei severe, respectiv dispnee, tahipnee şi saturaţie redusă a oxigenului.

Printre posibilele reacţii adverse ale terapiei cu plasmă convalescentă se numără infecţia cu un alt agent patogen (dar acest lucru este rar întâlnit, deoarece plasmafereza „curăţă” plasma de agenţii patogeni) şi supraîncărcarea volemică (TACO).

Cine poate să doneze plasmă convalescentă

Conform Registrului Donatorilor de Plasmă Convalescentă COVID-19, persoanele sunt eligibile pentru a dona plasmă convalescentă dacă:

  • Au vârsta de peste 18 ani şi greutate de peste 50 de kilograme.
  • Există o documentare a infectării cu SARS-CoV-2 (diagnostic şi recuperare), după cum urmează:
  1. Diagnosticul prealabil de COVID-19 printr-un test de laborator trebuie furnizat la unitatea de recoltare de sânge înainte de colectare. Documentaţia scrisă este necesară şi poate fi transportată manual de către potenţialul donator.
  2. Rezultatele negative pentru COVID-19, fie de la unul sau de la mai multe probe nazofaringiene sau printr-un test de diagnostic molecular din sânge (dacă sunt colectate de la donatorii care nu au simptome timp de 14 până la 27 de zile).
  • Potenţialii donatori de plasmă convalescentă care nu au avut simptome de 28 de zile sau mai mult sunt eligibili în calitate de donatori alogeni în cadrul măsurilor de precauţie, cu documentaţia diagnosticului prealabil, dar nu necesită testul negativ pentru a confirma recuperarea. Recuperarea de COVID-19 a donatorilor înainte de donare pe baza testării şi analizei simptomelor este necesară pentru:
  1. siguranţa altor donatori şi a personalului
  2. ca dovadă că potenţialul donator este sănătos şi bine în ziua donării, aşa cum este cerut de criteriile de eligibilitate a donatorului (dacă au trecut mai puţin de 28 de zile de la ultimul simptom al donatorului). Consideraţiile acestea nu includ un test negativ de COVID-19 pentru un astfel de donator, dacă este colectat la 28 de zile de la ultimul simptom. Cu toate acestea, un centru poate alege să aplice criterii mai stricte în orice moment.
  • Donatorii trebuie să fie bărbaţi sau femei care sunt negativi pentru anticorpii HLA (antigenul leucocitar uman). Această strategie de atenuare a riscului de leziuni pulmonare acute asociate transfuziei (TRALI) este în concordanţă cu standardele internaţionale pentru centrele de colectare de sânge acreditate.
  • În cazul în care confirmarea diagnosticului nu este disponibilă, un titru de anticorpi poate furniza dovezi de infectare şi poate servi ca o verificare de calitate a colectării de plasmă convalescentă.
  • Un donator cu mai puţin de 14 zile fără simptome trebuie să aibă 2 rezultate de testare negative în zile diferite şi poate să nu aibă niveluri maxime de anticorpi.