Spondilită VS spondiloză: factori de risc, diagnostic, tratament

Ați observat în jurul dumneavoastră că prietenii, colegii, rudele când trec de vârsta de 30 de ani încep să se plângă de diferite afecțiuni ale coloanei? În cazurile mai rele poate chiar adolescenții… Unii spun că au probleme cu cervicala, alții că au spondilită sau spondiloză, iar unii că au hernie. Stilul de viață sedentar, cu foarte multe ore petrecute în fața calculatorului sau cu ochii în telefoane a dus la apariția mai multor cazuri de afecțiuni ale coloanei; important este să identificați problema corect, din timp și să luați măsurile necesare în vederea vindecării sau ameliorării.

Atât spondilita, cât și spondiloza sunt afecțiuni ce se manifestă la nivelul coloanei vertebrale, dar chiar dacă numele sunt relativ asemănătoare ele reprezintă două patologii diferite.

Ce este spondilita?

Spondilita este o inflamație de natură traumatică, infecțioasă sau tuberculoasă. Spondilita mai este întâlnită și sub denumirea de spondiloartrită sau spondiloartropatie și descrie o inflamație a unei vertebre sau a mai multor vertebre ale coloanei vertebrale. În afară de coloană spondilita mai afectează și articulațiile periferice mari. Fiind o afecțiune de natură inflamatorie simptomele sunt: durere de spate (de natură inflamatorie), durere și inflamație în zona pelvisului, gâtului, ochilor, călcâielor.

Recomandări

Urmează o nouă pandemie? Alertă globală privind un virus care face ravagii în întreaga lume

Un bărbat din Marea Britanie are o hernie gigant în abdomen, dar nu poate fi operat!

Există mai multe tipuri de spondilită:

• Spondilita anchilozantă- vertebrele- articulațiilor coloanei vertebrale- se inflamează. În stadiul avansat al bolii pot apărea formări de masă osoasă la nivelul coloanei vertebrale, factor ce poate duce la imobilizarea articulațiilor coloanei.
• Spondilita ankilopoetică sau boala Marie-Strumpell-  inflamație cronică a coloanei vertebrale și a articulațiilor sacroiliace (situate în partea inferioară a coloanei vertebrale. Au rol în conectarea osul sacru la oasele iliace ale pelvisului și de a susține și distribui greutatea corpului între coloana vertebrală și membrele inferioare.)
• Spondilita post-traumatică sau boala Kümmell- osteonecroză și colaps de corp vertebral în urma unui traumatism major. Sunt predispuse persoanele cu osteoporoză sau care urmează ședințe de radioterapie, persoanele consumatoare de cantități mari de alcool constant sau persoanele cu tratament cu corticosteroizi.
• Spondilita tuberculoasă sau boala Pott- boala tuberculoasă a articulațiilor coloanei vertebrale. Apar rigiditate la nivelul coloanei vertebrale, durere la mișcare, sensibilitate la presiune, proeminențe ale unor  vertebre ale coloanei, uneori dureri abdominale, paralizie.
• Spondilita juvenilă- simptomele spondilitei anchilozante încep în copilărie; simptomele sunt predominant periferice, cu durere și artrită care apar în articulații și tendoane în afara coloanei vertebrale: șoldurile, genunchii și gleznele.
  

Ce este spondiloza?

Spondiloza este o afecțiune degenerativă care constă în uzura și deteriorarea discurilor intervertebrale și a articulațiilor coloanei vertebrale. Spondiloza mai e întâlnită și sub denumirea de osteoartrită spinală; provoacă dureri, senzație de disconfort și rigiditate.

Spondiloza, în funcție de fragmentele de coloană afectate poate fi de trei tipuri: cervicală, toracică și lombară.

Spondiloza cervicală se dezvoltă în zona gâtului ca urmare a unei posturi incorecte sau a unui traumatism. Durerile de gât, de cap, rigiditate, slăbiciunea musculară la nivelul umerilor și brațelor sunt simptome specifice acestei afecțiuni.

În spondiloza toracică sunt afectate discurile intervertebrale din zona pieptului. Simptomele caracteristice sunt dificultate în respirație, dureri în zona pieptului și dureri care radiază spre coaste.

Spondiloza lombară se manifestă la fragmentele din zona inferioară a coloanei și este declanșată în urma adoptării în mod repetat a unei posturi incorecte, în cazul activităților repetate de ridicare de lucruri grele sau în urma unor traumatisme.

Factorii de risc în spondiloză și spondilită

În cazul spondilitei:

• Antecedentele familiale;
• Vârsta- primele simptome apar între 20 și 40 de ani;
• Sexul- sunt mai afectați bărbații;
• Factorii genetici- se consideră că spondilita este moștenită genetic, iar aproximativ 90% dintre pacienții diagnosticați se nasc cu o gena HLA-B27. Există teste de sânge pentru identificarea acestui marker genetic.
• Antecedentele medicale precum infecțiile gastrointestinale și genitourinare.

Spondiloza are ca factori de risc:

• Înaintarea în vârstă (peste 85% din persoanele cu vârsta de peste 60 de ani au spondiloză cervicală);
• Traumatisme la nivelul coloanei vertebrale;
• Excesul de greutate, obezitatea- suprasolicită articulațiile intervertebrale;
• Sedentarismul;
• Posturile incorecte;
• Activitățile fizice cu suprasolicitarea coloanei.

Persoanele diagnosticate cu spondilită acuză următoarele simptome frecvent:

• durere a articulațiilor periferice;
• durere și rigiditate care se estompează odată ce pacientul face exerciții fizice (durerea se agravează în perioadele de sedentarism);
• rigiditate matinală;
• în a doua parte a nopții apare o durere care întrerupe somnul;
• episoade de pusee dureroase;
• durere ocular și roșeață- uveită (aproximativ 30-40% dintre pacienții cu spondilită anchilozantă sunt afectați);
• tulburări intestinale.

Pacienții cu spondiloză se confruntă în funcție de localizarea bolii cu simptome precum:

• cefalee, tulburări de echilibru, stări de amețeală, furnicături, înțepături, amorțeală a brațelor, rigiditate și durere în zona gâtului în cazul spondilozei cervicale;
• durere în zona toracelui accentuată după adoptarea și menținerea coloanei în poziții incorecte, rigiditate  matinală a coloanei, crampe musculare și spasme, slăbiciune musculară la nivelul brațelor și picioarelor la pacienții cu spondiloză toracală;
• dureri lombare ce se accentuează la stat prelungit în picioare, senzație de slăbiciune musculară la nivelul picioarelor, furnicături în tălpi, dificultate la mers pe jos la pacienții cu spondiloză lombară.

Diagnostic și tratament

Diagnosticarea spondilitei se face la medicul specialist în urma:

• examenului clinic;
• simptomelor descrise de pacient;
• efectuării radiografiilor de coloană și pelvis;
• măsurării pieptului în timpul respirației;
• recomandării unor teste de laborator.

Diagnosticarea spondilozei necesită un consult clinic neurologic în cadrul căruia:

• se va efectua anamneza pacientului;
• se va recomanda efectuarea de radiografii/ Computer Tomograf sau rezonanță magnetică pentru detalii privind vascularizația și degenerarea discurilor și vertebrelor coloanei;
• specialistul hotărăște dacă sunt necesare teste funcționale pentru evaluarea transmiterii impulsurilor electrice de a lungul rădăcinilor nervoase afectate.

În tratarea spondilitei se pune accentul pe managementul durerii și pe prevenirea agravării bolii. Pentru durere și inflamație se recomandă medicamente antiinflamatoare. Este indicat ca tratamentul medicamentos să fie însoțit de exerciții de kinetoterapie sau fizioterapie pentru  menținerea flexibilității coloanei vertebrale. Postura corectă trebuie să fie o obișnuință pentru oricine, dar cu atât mai mult în cazul pacienților cu spondilită.

Mai există și terapii alternative care pot ajuta punctual:

• compresele calde pe articulațiile rigide pot ajuta la reducerea durerii și sensibilității;
• compresele reci, cu gheață, ajută la reducerea inflamației.

În spondiloză tratamentul constă în:

• gimnastică medicală pentru îmbunătățirea mobilității articulațiilor și pentru prevenirea atrofierii musculare;
• durerea este tratată cu medicamente antiinflamatoare, corticosteroizi (pe perioade scurte de timp), relaxante musculare;
• recuperare medicală (hidroterapie si aplicarea de benzi kinesiologice) pentru îmbunătățirea rezistenței vertebrelor;
• chiroterapie sau chiropractică- metoda de tratament neinvazivă care funcționează prin corectarea viciilor de postură ale coloanei vertebrale;
• tratamentul chirurgical.

Apelați la medic încă de la primele simptome pentru a nu lăsa boala să evolueze. Adoptarea unui stil de viață echilibrat cu măcar 30 de minute de efort fizic în fiecare zi este indicat oricui.