Mituri despre afecțiunile inimii. Cât de bune sunt de fapt superalimentele

Afecțiunile inimii nu atacă doar bătrânii! Fumatul și supraalimentația – chiar și consumul excesiv de „superalimente” considerate benefice inimii – sunt numai doi dintre factorii care pot influența dezvoltarea bolilor cardiovasculare la tineri. 

De asemenea, merită menționat și faptul că medicamentele ajută, dar nu fac minuni. Cu alte cuvinte, un tratament pentru afecțiunile inimii este cu atât mai eficient cu cât ținem cont de regulile unui stil de viață sănătos: mișcare, alimentație sănătoasă și odihnă.

Dr. Christoph W. Kopp, medic specialist cardiologie și angiologie, demontează cele mai frecvente mituri despre afecțiunile inimii.

Recomandări

Ce șanse ai să rămâi însărcinată dacă trompele uterine sunt înfundate?

Peștele din Marea Neagră de care mulți români nu știu. Are oase puține și o carne…

Afecțiunile inimii apar doar la bătrânețe

Felul în care ne antrenăm organismul de la o vârstă fragedă este legat de modul în care vasele și mușchiul (inimii) ne permit să îmbătrânim. Lipsa antrenamentului prin exerciții fizice și obezitatea provoacă hipertensiune, diabet și insuficiență cardiacă. Așadar, prevenția dezvoltării bolilor de inimă începe la vârsta tinereții.

Diagnosticul precoce al hiperlipidemiei permite luarea de măsuri preventive, inclusiv dieta, exercițiile fizice și tratamentul medicamentos.

De exemplu, hiperlipidemia mixtă este o boală genetică, care începe la o vârstă fragedă și care provoacă ateroscleroză juvenilă cu boală coronariană. Începerea tratamentului când boala e în debut precoce poate îmbunătăți evoluția bolii la acești pacienți.

Dacă luăm un medicament pentru scăderea colesterolului, putem mânca orice

Hipercolesterolemia este cel mai important factor de risc în dezvoltarea aterosclerozei care afectează arterele coronare, precum și vascularizarea periferică.

Agenții de scădere a lipidelor – inclusiv statinele, inhibitorii resorbției colesterolului (Ezetimibe), acidul Bempedoic și inhibitorii PCSK9, care reduc degradarea receptorilor LDL – au devenit un arsenal standard în cardiologia preventivă.

Însă aceste medicamente sunt mai eficiente doar cu o dietă cu conținut redus de lipide și carbohidrați.

Unele „superalimente” previn afecțiunile inimii

Problema cu alimentele și bolile de inimă este cantitatea! În trecut trebuia să alergăm foarte mult pentru o bucată de carne și să adunăm struguri, fructe de pădure și nuci pentru nutriție. Astăzi găsești multe produse, peste tot: „Mai puțin înseamnă mai mult.”

În ceea ce privește „superalimentele pentru inimă”, vorbim de vitamine, antioxidanți și acid gras nesaturat! Acizii grași Omega 3 sunt așa-numitele lipide esențiale, deoarece organismul nu este capabil să le producă.

Peștele, uleiul și nucile sunt sursă naturală de acizi grași nesaturați care par să îmbunătățească insuficiență ventriculară stângă, să reducă hipertensiunea și să contracareze dezvoltarea aterosclerozei.

Coenzima Q10 și vitamina D sunt considerate vasoprotectoare. Cu toate acestea, chiar și o cantitate prea mare de „alimente bune” este dăunătoare pentru funcția miocardică, din cauza obezității cu hipertensiune consecutivă și insuficiență hepatică.

Angioplastia și stentul sau operația de bypass ne „repară” inima

Ambele proceduri – stent și operația de bypass – au ca scop revascularizarea inimii la pacienții cu ischemie din cauza îngustării arterelor coronare, pentru a îmbunătăți alimentarea cu sânge și contracția ventriculară stângă (funcția de pompă) a inimii.

Cu toate acestea, bolile cardiace inflamatorii, cum ar fi (peri)-miocardita, fibrilația atrială sau insuficiența cardiacă congestivă, nu răspund favorabil la revascularizare.

Fumatul și bolile de inimă nu sunt legate între ele

Există o relație liniară între fumat și riscul de a dezvolta o boală coronariană, conform Interheart Study, care a inclus 135.000 de pacienți.

Este în regulă să avem tensiune arterială mai mare când suntem mai în vârstă

Cu cât tensiunea arterială este mai mare, cu atât inima lucrează mai mult. Consecința este creșterea (hipertrofia) structurilor musculare ale inimii cu afectarea relaxării – numită disfuncție diastolică.

Acesta este pasul inițial în dezvoltarea fibrilației atriale, care conferă un risc ridicat de accident vascular cerebral embolic și reduce funcția de pompare ventriculară cu dificultăți de respirație și oboseală.

Vechea regulă empirică „100 milimetri de mercur (mmHg) + numărul de ani de vârstă” este depășită și nu mai este valabilă!

Ghidurile cardiologice actuale recomandă o tensiune arterială sistolică

Nu trebuie să fac sport după un atac de cord

Exercițiile fizice regulate și antrenamentul muscular îmbunătățesc funcția ventriculară stângă și sporesc celulele progenitoare endoteliale, ceea ce duce la angiogeneză și revascularizarea inimii după infarctul miocardic.

Prin urmare, antrenamentul fizic după un infarct miocardic este o indicație de clasa 1, în conformitate cu orientările europene.

Diabetul nu va provoca boli de inimă dacă iau tratament

În general, diabetul de lungă durată este asociat cu ateroscleroza care cauzează boli coronariene și cerebrovasculare și boli arteriale periferice. De asemenea, este asociat cu rezultate mai scăzute după terapia endovasculară (angioplastie și stent), în comparație cu revascularizarea chirurgicală la pacienții cu boală coronariană cu 3 vase.

S-a constatat că medicamentele antidiabetice, cum ar fi sensibilizatorul la insulină, reduc riscul cardiovascular (rata de evenimente cardiovasculare adverse majore) la pacienții cu boli coronariene.

Noile medicamente, cum ar fi inhibitorii SGLT 2 (Empagliflozin, Dapa- și Canagliflocin), ameliorează simptomele insuficienței cardiace și reduc necesitatea spitalizării, atât la pacienții cu fracție de ejecție redusă (HFrEF), cât și la pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție conservată (HFpEF).

Un mic atac de cord nu este mare lucru

În general, evenimentele coronariene adverse, cum ar fi infarctul miocardic non-fatal, crește riscul cardiovascular individual al pacientului și afectează prognosticul.

Cu toate acestea, infarctul miocardic „mic” fără supradenivelare a segmentului ST (NSTEMI) se limitează de obicei la endocard asociat cu o pierdere mai mică a viabilității miocardice, în comparație cu infarctul miocardic transmural din infarctul miocardic cu supradenivelare a segmentului ST (STEMI) care provoacă o leziune transmurală și o cicatrice a inimii, ceea ce reduce funcția sistolică a inimii.

Dimpotrivă, infarctul miocardic „mic” fără supradenivelare a segmentului ST (NSTEMI) este asociat cu o funcție de pompă a inimii mai conservată și, prin urmare, cu mai puțină lipsă de aer.