Fibroamele sau polifibromatoza uterină este o boală de etiologie necunoscută și afectează cu preponderență femeile de vârsta fertilă.
Dr. Gianina Brașoveanu, medic primar obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în reproducere umană asistată, ne-a spus mai multe despre diagnosticul și tratamentul fibroamelor.
CSID: Care sunt cele mai frecvente cauze ale fibroamelor uterine?
Dr. Gianina Brașoveanu: În apariția bolii sunt implicați factori hormonali, factori ereditari și factori de creștere. Există de asemenea condiții favorizante și aici menționez obezitatea, deficitul de vitamina D, excesul de alcool, hipertensiunea arterială, pacientele respective având un risc mai crescut de a dezvolta unul sau mai multe fibroame.
Fibromul uterin apare din cauza înmulțirii necontrolate a celulelor musculare și conjunctive ce formează, de fapt, peretele uterin. El poate fi unic sau multiplu, poate avea diferite localizări: în interiorul cavității uterine (submucos), în grosimea mușchiului uterin (intramural), în stratul exterior al uterului (subseros), la nivelul ligamentelor care susțin uterul, la nivelul colului uterin.
CSID: Ce produc fibroamele?
Dr. G.B.: În funcție de mărimea și localizarea lor, fibroamele pot produce: dureri pelviene (care pot fi accentuate de contactul sexual, schimbările de poziție) și menometroragii (sângerări anormale ale uterului— menstre abundente, sângerări între menstre).
Acestea pot duce la apariția anemiei, infertilitate, sarcină extrauterină, avort, naștere prematură, micțiuni frecvente, retenție acută de urină, hidronefroză, probleme digestive (flatulență, constipație), insuficiență venoasă prin compresia vaselor de sânge învecinate.
CSID: Cum se diagnostichează fibroamele?
Dr. G.B.: Depistarea, diagnosticarea fibroamelor uterine se face în urma unui consult ginecologic, prin efectuarea unei ecografii transvaginale. În cazul în care nu sunt concludente raporturile fibromului cu organele înconjurătoare, se face suplimentar un RMN pelvin.
De asemenea pentru fibroamele intracavitare se practică histeroscopia care, pe lângă diagnostic, îl poate rezeca, extirpa.
CSID: Cum se tratează fibroamele uterine?
Dr. G.B.: Tratamentul fibroamelor este diferit în funcție de mărimea, localizarea și complexitatea dezvoltării lor. Este nevoie de tratament medicamentos pentru ameliorarea și rezolvarea simptomatologiei (sângerări, dureri).
Tratamentul chirurgical constă în miomectomie (când se excizează numai fibromul) sau histerectomie (unde se excizează uterul împreună sau nu, cu anexele ) și pot fi practicate clasic sau laparoscopic. O procedură minim invazivă este embolizarea arterei uterine prin care se obține necroza sau micșorarea fibromului.
În cazul fibroamelor asimptomatice nu e nevoie de tratament, doar se monitorizează ecografic.
În unele cazuri, intervențiile chirurgicale de eradicare a fibromului duc la fibrozarea locală a peretelui uterin și, ca urmare, o eventuală sarcină poate fi compromisă printr-o implantare defectuoasă (adică apare infertilitate sau oprirea în evoluție a unei sarcini).
De asemenea dacă intervenția chirurgicală este urmată și de o reconstrucție uterină, iar cavitatea este micșorată, se poate întâmpla la fel.
În urma oricărei intervenții chirurgicale trompele se pot obstrua, ducând de asemenea la infertilitate. Medicul ginecolog după ce va evalua situația dacă ambele trompe sunt obstruate, poate propune obținerea unei sarcini prin fertilizare in vitro. Deși este o procedură care pare „o sperietoare”, datorită evoluției științei (aparaturii complexe și fiabile, a mediilor de cultură care se pliază pe organismul uman, a medicației de stimulare ovariană „prietenoasă” corpului) vine cu rezultate remarcabile în obținerea unei sarcini.