Dr. Marina Dumitraș: “Cu cât diagnosticăm mai devreme o hernie inghinală, cu atât mai ușor putem evita complicațiile”

Hernia inghinală este una dintre cele mai comune afecțiuni chirurgicale întâlnite în întreaga lume. Aceasta poate apărea la persoane de toate vârstele, însă este mai frecventă la bărbați decât la femei. Factorii de risc includ vârsta înaintată, sexul masculin, istoricul familial de hernie inghinală și activitățile care implică ridicarea greutăților sau efort fizic intens.

Ce trebuie să știm pentru o evaluare corectă și tratament adecvat, aflăm acum de la Dr. Marina Dumitraș – Medic Primar Chirurgie Generală, Doctor în Științe Medicale, Competență Chirurgie Laparoscopica nivel avansat și ultrasonografie generală, Atestat de operator secund în Chirurgia Robotică Da Vinci Xi, Competență Flebologie: Scleroterapie și Laser Vascular.

CSID: Ce este hernia inghinală? Există mai multe tipuri de hernie inghinală?

Dr. Marina Dumitraș: Hernia inghinală reprezintă o tumefacție proeminentă a conținutului intraabdominal printr-o zonă slabă a peretelui abdominal: canalul inghinal. Sacul herniar poate conține grăsimea care acoperă organele din abdomen sau un segment de intestin subțire sau gros.

Recomandări

Torticolisul: cauze, simptome, factori de risc, tratament

5 moduri uimitoare în care citricele îți pot îmbunătăți sănătatea inimii, memoria și imunitatea

Există mai multe tipuri de hernii inghino-femurale:

1. hernia reductibilă: la apăsarea proeminenței, această reintră în abdomen (canalul inghinal)
2. hernia încarcerată: care nu se poate reduce decât parțial sau cu dificultate.
3. hernia ștrangulată: caz în care este blocată în sacul herniar o ansă de intestin sau grăsimea intraabdominală și nu se poate reduce.
4. hernia postoperatorie: recidiva herniară (pe cicatricea unei operații clasice, cel mai frecvent, apare un sac herniar- o tumefacție)
5. hernia femurală: întâlnită frecvent în cazul doamnelor, tumefacția fiind mai jos de arcada inghinală, rădăcina coapsei.

CSID: Ce simptome însoțesc această afecțiune? Cum ne dăm seama/putem recunoaște această afecțiune fără investigații?

Dr. Marina Dumitraș: Cele mai frecvente simptome sunt: jena, ulterior transformată în durere, în asociere cu apariția unei tumefacții (umflături) la nivelul regiunii inghino-femurale, inghino-scrotale sau pe cicatricea post hernie operată care, inițial la apăsare, reintră în abdomen, sau ulterior, crește în dimensiuni și poate rămâne blocată în exterior temporar sau permanent (încarcerare/ ștrangulare).

Poate asocia și modificări ale tegumentului: înroșirea pielii regiunii inghinale, apariția de mici eroziuni (mici zgârieturi), edem scrotal (inflamația scrotului), echimoza (vânătaie).

Uneori putem întâlni absența tranzitului intestinal la acești pacienți, situație în care ne aflăm în fața unei urgențe: hernia ștrangulată cu ocluzie intestinală.

CSID: De ce apare, care sunt cauzele apariției/formării herniei inghinale?

Dr. Marina Dumitraș: Cauzele herniei inghinale sunt multiple:

Obezitatea (crește presiunea intraabdominală);

Sarcinile multiple cu copii macrosomi (cu greutate mare);

Dializa cronică (presiunea intraabdominală crescută);

Deficitul proteic (scade structura de rezistență a peretelui abdominal anterior);

Factorul genetic: boala de colagen, de fond care induce o structură alterată a fibrelor de colagen din peretele abdominal;

Constipația cronică și tusea cronică, care duc la creșterea presiunii intraabdominale.

CSID: Cum putem preveni hernia inghinală?

Dr. Marina Dumitraș: Având prezența uneia dintre patologiile asociate herniilor: boala varicoasă sau boala hemoroidală, ne este clar că avem ca și boală de fond, o colagenoză. Pe acest fond, sub acțiunea factorilor agravanți precum o greutate mare, o boală respiratorie care asociază tusea cronică (BPOC), dependența de dializă, hipoproteinemia, constipația cronică, trebuie să fim conștienți că există un risc crescut să dobândim o hernie inghinală, cu indicație chirurgicală.

CSID: Cum o depistăm, ce tipuri de investigații sunt recomandate pentru un diagnostic de certitudine?

Dr. Marina Dumitraș: Diagnosticul se realizează:

A. Clinic: prin indentificarea defectului parietal inghinal  și măsurarea dimensiunii sacului herniar, a reductibilității sau ireductibilității lui (la apăsare intră în cavitatea abdominală sau rămâne blocat).

B. Paraclinic: ecografie de părți moi și tomografie computerizată – metode imagistice, cu o sensibilitate crescută) care apreciază mărimea defectului parietal, a sacului herniar, conținutului lui (în caz de hernie inghinală ștrangulată (tabloul clinic al unei ocluzii intestinale- blocarea circuitului digestiv): care conține un segment de intestin subțire sau gros, tomografia ne va aprecia viabiliatatea (vascularizația) lui și implicit complexitatea intervenției chirurgicale;

CSID: Cum putem trata hernia inghinală și care este cel mai sigur tratament – cel chirurgical?

Dr. Marina Dumitraș: Tratamentul este exclusiv chirurgical.

În funcție de dimensiunile defectului parietal inghinal și ale sacului herniar, dar și de asocierea sau nu a unei complicații, de reductibilitatea herniei, se va alege  varianta de tratament chirurgical.

Când sacul herniar inghinal este voluminos dar reductibil, varianta de tratament chirurgical de elecție este cea minim invazivă laparoscopică: TEP sau TAPP.

Se practică trei incizii estetice, milimetrice, de maximum un centimetru, se insuflă dioxid de carbon în spațiul în care lucrăm ca într-un balon, se disecă și explorează tot canalul inghino-femural, se apreciază mărimea defectul parietal, a saculul herniar, a conținutului lui.

Se verifică conținutul sacului herniar:  vascularizația segmentului de intestin blocat , sub control vizual, sau a grăsimii intrabdominale. Se reduce sacul herniar, se pregătește spațiul intraperitoneal/ extraperitoneal și se aplică o plasă de polipropilenă/ cu memorie 3 D/ lent integrabilă, care acoperă întreaga regiune inghino-femurală, adică zona slabă a peretelui abdominal, se fixează cu ajutorul capselor lent resorbabile, standard. Se controlează micile sângerări, se lasă sau nu un tubuleț de dren și se scot instrumentele sub control optic.

Se realizează suturi fine, lineare la nivelul peretelui și tegumentului, care lasă în urmă cicatrici estetice, fine.

În cazul unui sac herniar voluminous, care nu se reduce, nici măcar parțial, va fi preferată varianta clasică. Aceasta presupune realizarea unei incizii axate pe zona inghinală, mai sus de pliul inghinal se vizualizează sacul herniar, se reduce conținutul lui, se verifică segmentul de intestine din el: dacă este afectat se poate ajunge chiar la rezecția unui segment de intestin, în această situație plasa pentru consolidare nu va mai putea fi aplicată- exista risc de contaminare; în cazul în care segmentul de intestin nu este afectat, aplicarea și fixarea unei plase de întărire sunt esențiale.

CSID: Există contraindicații pentru această intervenție chirurgicală?

Dr. Marina Dumitraș: Pacienții cu boli cardiace sau respiratorii severe pot avea contraindicații pentru intervenția laparoscopică, care necesită anestezie generală cu intubație oro-traheală și insuflare de dioxid de carbon în abdomen, pentru a obține camera de lucru și relaxarea musculară a pacientului. Pacienții cu boli cardiace și respiratorii severe sunt astfel selectați pentrui varianta clasică de abord chirurgical, pentru că nu pot tolera insuflarea dioxidului de carbon în abdomen.

CSID: Beneficiile intervenției laparoscopice comparativ cu alte metode/metoda clasică?

Dr. Marina Dumitraș: Varianta laparoscopică prezintă avantaje nete: plăgi fine, cu recuperare rapidă, tubulețe de dren suprimate până la momentul externării, mobilizarea rapidă, reinserție socială rapidă și acuze dureroase minime.

Varianta clasică: plagă postoperatorie mare, recuperare mai lentă, risc de recidivă mai mare, reinserție socială după 6-8 săptămâni, timp în care pacientul poate avea și un tub de dren, acuze dureroase moderate, controlabile cu analgezice de rezervă.

CSID: Care sunt indicațiile post-operatorii și după cât timp ne putem relua activitatea normală?

Dr. Marina Dumitraș: Recuperarea postoperatorie diferă în funcție de varianta de tratament chirurgical aleasă și presupune evitarea efortului fizic susținut timp de 6-8 săptămâni pentru varianta clasică sau 2-3 săptămâni pentru varianta laparoscopică: TEP sau TAPP, toaletarea plăgilor timp de 7 zile cu o soluție antiseptică, iar administrarea unui antiinflamator postoperator pentru o perioadă de circa 7 zile este absolut obligatorie.

Regimul alimentar postoperator nu este unul foarte dur: este permisă ingestia de alimente: legume și fructe preparate termic pentru o perioadă de circa 7 zile, a preparatelor cu carne de pește, pui la grătar sau cuptor, interzisă ingestia alimentelor care meteorizeaza pacientul de tipul fasole, mazăre, varză dar și a alimentelor care încetinesc tranzitul intestinal de tipul: orez, carne de vită, pâine, paste.

Pentru evitarea complicațiilor, orice pacient care are o jenă, durere, la nivelul regiunii inghino-femurale, să se prezinte urgent la un medic chirurg, să fie evaluat printr-o ecografie de părți moi, pentru a putea stabili tipul de hernie, indicația chirurgicală și gradul de urgență al intervenției chirurgicale. Prin urmare, cu cât diagnosticăm mai devreme o hernie inginală, cu atât mai ușor putem evita complicațiile.

Citește și: Dr. Marina Dumitraș: “Apendicita acută reprezintă o urgență majoră chirurgicală”