Cum pot fi prevenite și gestionate crizele epileptice. În ce condiții pot să șofeze pacienții cu epilepsie?

Ce simptome apar în crizele epileptice

Criza epileptică constă în simptome tranzitorii ca urmare a unei activități neuronale excesive și sincrone la nivelul creierului. Crizele epileptice se pot prezenta în diverse forme:

• stări neobișnuite precum senzația că totul este familiar
• senzație de gol în stomac/anxietate/deja vu
• automatisme
• blocare tranzitorie a comportamentului sau limbajului
• tresăriri la nivelul unui grup muscular
• iluzii vizuale, auditive sau mirosuri și gusturi neobișnuite la momentul respectiv
• senzații de amorțeală/furnicături, chiar și durere
• palpitații
• hipersudorție
• înroșirea feței

În istoricul crizelor epileptice, manifestările subiective ale pacienților (aura epileptică) și factorii declanșatori sunt esențiale în interpretarea debutului crizelor și ar trebui completate de istoricul pacientului și relatările martorilor.

Recomandări

5 mituri despre epilepsie. Factori care declanșează crizele epileptice și soluții pentru îmbunătățirea calității vieții

Noutăți în tratamentul epilepsiei: medicamente, opțiuni chirurgicale, stimularea nervului vag, terapia genică

O clasificare corectă permite diagnosticarea pe trei niveluri:

• Tipuri de convulsii
• Tipuri de epilepsie
• Sindroame epileptice

Diagnosticul epilepsiei

Diagnosticul epilepsiei ar trebui să înceapă cu stabilirea tipului de criză, urmată de tipul de epilepsie. Pe baza dovezilor clinice și investigațiilor paraclinice disponibile, epilepsia poate fi încadrată într-un sindrom epileptic.

Tipul de criză este clasificat pe baza manifestării inițiale a crizei: generalizată, focală sau necunoscută (dacă debutul este incert).

Crizele epileptice focale survin când activitatea electrică anormală are originea într-o zonă delimitată a creierului, care se poate propaga unilateral sau chiar bilateral, cu evoluție tonico-clonică.

Termenul „focal cu evoluție tonico-clonică bilateral” este folosit pentru a descrie o criză care are debut focal, dar apoi se propagă și include rețele neuronale bilaterale.

Diverse categorii etiologice stau la baza stabilirii cauzei epilepsiei și crizelor epileptice: genetice, structurale, metabolice, autoimune, infecțioase.

În funcție de primul semn clinic sau manifestare subiectivă, o criză poate avea debut focal sau generalizat. A doua caracteristică implică contactul cu propria persoană și mediul înconjurător, care poate fi păstrat sau alterat, iar ultimul element care caracterizează o criză este descris de prezența sau absența semnelor motorii la debut.

Tipuri de crize epileptice

• Crize focale, împărțite în cele 3 subcategorii: contact alterat cu mediul înconjurător sau intact/ debut motor sau non-motor/ focal cu evoluție tonico-clonică bilaterală
• Crize cu debut generalizat, care pot fi motorii sau non-motorii (de tip absente)
• Tipul de crize cu debut incert, ce pot fi clasificate cu dificultate

O criză tonico-clonică care durează mai mult de 5 minute are șanse să devină subintrantă și să se repete o nouă criză. În acest caz, episodul devine o urgență neurologică, având în vedere că unele crize prelungite pot determina afectări neuronale, hipoxie, edem cerebral sau tulburări de ritm cardiac.

Factorii comuni care declanșează crizele epileptice

Crizele epileptice pot fi declanșate de o varietate de factori. De menționat este că nu toate tipurile de epilepsie sunt influențate de aceiași factori.

Printre factorii comuni în declanșarea crizelor epileptice se pot enumera:

• Privarea de somn sau program neregulat de somn; este importantă menținerea unui program de somn regulat și calitativ
• Suprasolicitarea fizică, emoțională și stresul, elemente ce ar trebui gestionate prin consiliere psihologică și diverse tehnici de relaxare
• Consumul de etanol sau alte substanțe excitante ale sistemului nervos central
• Consumul în exces de cafeină; este necesară monitorizarea dietei și evitarea consumului de energizante și cafea
• Administrarea inadecvată a tratamentului antiepileptic la ore nepotrivite și la interval orar modificat
• Schimbările hormonale din timpul sarcinii

Alți factori de risc pot fi stimularea luminoasă pentru persoanele cu epilepsie fotosensibilă sau factori declanșatori în contextul epilepsiei reflexe (spălat pe dinți, apă caldă/rece, anumite linii melodice).

Importanța respectării medicației

Respectarea medicației este un element esențial în prevenirea crizelor epileptice și controlul afecțiunii. Anumite tipuri de crize pot duce la complicații, la tulburări de memorie și impactarea calității vieții.

Crizele epileptice, în special cele cu pierdere a stării de conștiență și alterare de contact, pot fi foarte periculoase și pot duce la accidente și traumatisme.

Respectarea medicației poate reduce riscul în situații potențial periculoase și poate ajuta pacienții să ducă o viață normală și activă, fără a limita participarea la activități sociale.

În cazul în care ați omis o doză de medicament antiepileptic, este necesar să o luați cât mai repede odată ce vă amintiți. Dacă asta se întâmplă aproape de momentul administrării următoarei doze, ar fi de preferat să așteptați până la următoarea administrare și să nu dublați doza. De asemenea, orice ajustare a tratamentului trebuie discutată cu medicul de specialitate.

Modificări ale stilului de viață

În general, o alimentație echilibrată este recomandată în cazul persoanelor cu epilepsie. Unele diete, precum cea ketogenică, pot fi recomandate în anumite sindroame epileptice rezistente la tratament și trebuie urmărite periodic de medicul specialist.

Dieta ketogenică a prezentat rezultate mai clare în sindroamele epileptice ale copilului decât în cazul epilepsiei adulților.

Dieta bazată pe index glucidic scăzut conține alimente ce nu modifică semnificativ și brusc glicemia.

Uneori, este necesar să evitați anumite activități, în special când epilepsia este parțial controlată de medicație. Printre acestea, menționăm lucrul la înălțime, șofatul, înotul nesupravegheat.

Ce informații trebuie notate în jurnalul crizelor?

Pentru înregistrarea crizelor este nevoie de notarea datei și orei, o descriere detaliată a crizei compusă din lucrurile pe care și le amintește pacientul și ce a putut fi observat de martori, date despre semnele clinice, manifestările subiective, durata crizei și intensitatea.

De asemenea, de menționat sunt și factorii declanșatori, privarea de somn, situația în care a survenit criza și medicamentele din ziua respectivă, atât cele antiepileptice cât și noi medicamente introduse, dacă este cazul. Alte elemente importante de notat sunt starea generală în ziua crizei, infecții virale, febră sau alte afecțiuni.

Pacienții pot menține un jurnal detaliat cu următoarele rubrici:

• Data, momentul zilei în care a avut loc criza, durata crizei
• Numărul de crize din ziua respectivă sau într-un interval de timp ales (lunar)
• Posibili factori declanșatori
• Starea de conștiență
• Manifestări subiective neobișnuite înaintea crizei
• Semiologia crizei notată de pacient sau de martori
• Status post-criză și durata simptomelor precum tulburare de limbaj, confuzie, somnolență
• Medicația administrată în ziua respectivă (sau omisă)

Importanța somnului și practicarea sportului

Privarea de somn sau calitatea scăzută a somnului pot contribui la declanșarea crizelor. Stresul, de asemenea, contribuie la modificarea calității somnului și, astfel, la creșterea probabilității să survină o criză epileptică.

În vederea gestionării stresului ne putem gândi la multiple strategii ce includ sportul și activitatea fizică regulată, prioritizarea sarcinilor și activităților, suport social.

Pentru a crește calitatea somnului, putem crea un mediu favorizant pentru un somn odihnitor: evitarea surselor electronice înainte de somn, păstrarea unei temperaturi favorabile, evitarea surselor de lumină pe parcursul nopții.

Alte măsuri pe care le putem lua în considerare sunt evitarea consumului de alcool sau cafeină înainte de somn.

Totodată, înainte de a practica un sport, pacienții au nevoie de consultația cu medicul neurolog pentru a stabili dacă activitatea este potrivită pentru ei.

Înotul, călăritul, alpinismul sunt permise doar cu echipament de protecție persoanelor care au crizele controlate cu medicație. Mai mult decât atât, este recomandat ca înotul să fie practicat cu supraveghetor pregătit să acorde primul ajutor.

Măsuri de siguranță în timpul crizei epileptice

Pe parcursul unei crize epileptice este esențial să protejăm pacientul, să ne asigurăm că nu se rănește în timpul stării de suspendare a conștienței.

Putem asigura acest lucru prin înlăturarea obiectelor periculoase din apropriere și observarea semnelor clinice, durata și caracteristicile crizei, fără a restricționa mișcările pacientului. Orice informație poate fi utilă în diagnosticarea și stabilirea tratamentului.

În cazul în care o criză durează mai mult de 5 minute, dacă pacientul este la prima criză din viață sau dacă se repetă a doua criză, trebuie să apelăm la serviciul de ambulanță.

Referitor la condițiile de muncă favorabile, angajatorul poate oferi o durată a muncii corespunzătoare afecțiunii, ritm de muncă normal, fără situații care ar putea provoca stres și tensiune mentală mare, reglarea iluminării sau contrastelor de iluminare sau reducerea zgomotelor puternice.

În ce condiții pot să șofeze pacienții cu epilepsie?

O persoană cu epilepsie poate relua șofatul în momentul în care trece un an de la ultima criză epileptică și considerăm că epilepsia este bine controlată cu terapia actuală.

Momentul în care o persoană poate conduce variază de la o țară la alta în funcție de legile și reglementările locale, astfel încât să poată fi păstrată siguranța pacientului și a celorlalți participanți la trafic.

Atunci când dețineți un permis de conducere și urmează stabilirea diagnosticului de epilepsie, este obligatoriu să informați autoritățile de reglementare despre diagnosticul dumneavoastră.

În cazul întreruperii unui tratament antiepileptic, pacientul poate fi sfătuit să întrerupă condusul timp de șase luni de la încetarea administrării medicației, pentru a putea fi reluat ulterior, dacă nu prezintă crize în acest interval.

Pentru șoferi din grupa 2, permisele pot fi eliberate după 5 ani fără crize și fără tratament, cu monitorizare corespunzătoare.

Resurse și rețele de sprijin pentru persoanele care trăiesc cu epilepsie

În România, pacienții pot găsi sprijin în cadrul organizației medicale Liga Română împotriva Epilepsiei (www.ilae-romania.ro), organizată sub egida ILAE internațională.

De asemenea, pot beneficia de sprijinul Asociației de Pacienți cu Epilepsie, care are ca obiectiv promovarea și apărarea drepturilor bolnavilor cu epilepsie, prevăzute în legislația europeană și națională.

Aceste asociații inițiază campanii de informare și depun eforturi semnificative în lupta împotriva bolii și stigmei și pentru îmbunătățirea sistemului medical.