Cele mai frecvente probleme oftalmologice ale pacienților vârstnici

Pe măsură ce îmbătrânim, simțurile se deteriorează, iar grija pentru sănătate trebuie să fie sporită. Vederea nu face excepție de la regulă. Aproximativ una din trei persoane în vârstă se confruntă cu un anumit tip de reducere a vederii sau cu o boală oculară până la vârsta de 65 de ani. Așadar, care sunt cele mai frecvente 3 probleme oftalmologice ale adulților vârstnici? Doctor chirurg oftalmolog Alina Gheorghe explică pe larg problemele, simptomele și propunerile de tratament pentru aceste deteriorări ale vederii apărute odată cu înaintarea în vârstă.

Probleme oftalmologice ale pacienților vârstnici

Vederea în ceață

Primul simptom este vederea în ceață care poate anunța o cataractă, dar și un glaucom.

Ambele pot duce la pierderea vederii – cataracta poate fi tratată cu succes prin cură chirugicală, prin implant de cristalin, în timp ce manifestările glaucomului doar pot fi stopate sau încetinite, implicit ameliorate, pentru că afectarea nervului optic este ireversibilă. Important este să știți să recunoașteți modificările din câmpul vizual, oricât de mici ar fi. Ambele afecțiuni au simptomul vederii încețoșate. Luarea la timp a unei decizii de intervenție este de o importanță critică pentru recuperarea acuității vizuale.

Recomandări

Torticolisul: cauze, simptome, factori de risc, tratament

5 moduri uimitoare în care citricele îți pot îmbunătăți sănătatea inimii, memoria și imunitatea

Cataracta și glaucomul sunt două dintre cele mai frecvente tulburări oculare care afectează viața de zi cu zi a milioane de oameni. Cea mai mare asemănare dintre cele două este că riscul fiecărei afecțiuni crește dramatic odată cu vârsta. Cataracta foarte avansată (hipermatură) poate crește, de asemenea, riscul de glaucom cu unghi închis sau de afectare a nervului optic.

Probleme oftalmologice: Lăcrimare cu sau fără senzație de mâncărime

Aceste simptome apar odată cu sindromul ochiului uscat la vârstnici, stenoza, ocluzia de punct/canal lacrimal din cauza vârstei. Senzația de mâncărime asociată lăcrimării este un semnal pentru ochiul uscat sau și pentru conjunctivitele neglijate și incomplete tratate.

Adesea, ochii pacienților de peste 50 de ani produc mai puține lacrimi din cauza anumitor afecțiuni medicale, a efectelor secundare ale medicamentelor pe care le iau sau doar din cauza vârstei. Bătrânii care trăiesc în climă vântoasă sau uscată pot suferi de sindromul de ochi uscat din cauza evaporării crescute a lacrimilor lor în aceste condiții.

Cealaltă cauză a ochiului uscat este o cantitate inadecvată de apă în lacrimi, care sunt formate dintr-un strat uleios, strat de mucus și strat de apă (90% din filmul lacrimal). Această afecțiune se numește keratoconjunctivită sicca (KCS) și este cunoscută sub numele de sindromul de ochi uscat.

Și oricât de ciudat ar suna, lăcrimarea poate fi, de asemenea, un simptom al sindromului de ochi uscat.
Acest lucru este cauzat de faptul că uscăciunea de pe suprafața ochiului poate duce uneori la supraproducția lacrimilor, ca mecanism de protecție. Dar această „lacrimare reflexă” nu rămâne pe suprafața oculară suficient de mult pentru a corecta starea de bază a ochiului uscat.

Pe lângă aceste simptome, ochii uscați pot provoca inflamații și leziuni (uneori permanente) pe suprafața ochiului.
Sindromul de ochi uscat este o afecțiune cronică și de obicei progresivă. În funcție de cauza și gravitatea acesteia, este posibil să nu fie complet vindecabilă. Tratamentul are ca rezultat, de obicei, un confort mai mare, mai puține simptome de uscăciune a ochiului și, uneori, o vedere mai clară.

Este recomandat consultul oftalmologic complet pentru aceste simptome, pentru a identifica planul de tratament adecvat fiecărui pacient în parte, în majoritatea cazurilor fiind vorba de administrare de picături și lacrimi artificiale.

Scăderea bruscă de vedere la un ochi, cauzată, cel mai frecvent, de tromboza de venă centrală a retinei, decolare retiniană sau scăderea importantă și galopantă a vederii, mai ales centrală, prin vederea unei pete, în acest caz fiind vorba de degenerescența maculară.

Dacă vă încadrați în această descriere de simptome, a ajunge la medicul oftalmolog imediat pentru tratament și intervenție este un pas critic pentru a vă păstra acuitatea vizuală.

Ce este ocluzia venei centrale retiniene?

Retina este locul în care ochiul focalizează imaginile pe care le vedem. Este acoperită cu celule nervoase speciale care transformă lumina în semnale care sunt trimise prin nervul optic către creier, unde sunt recunoscute ca imagini. Afectarea retinei înseamnă, fără dubiu, deteriorarea acuității vizuale.

Arterele transportă sângele din inimă către alte părți ale corpului, iar venele transportă sângele înapoi la inimă. Un blocaj într-o arteră sau venă se numește ocluzie sau accident vascular cerebral. Atunci când fluxul de sânge din retină este blocat, de multe ori este cauzat de faptul că un cheag de sânge blochează vena retinei. Această afecțiune se numește ocluzie a venei retiniene.

Degenerescența maculară

Macula este structura din interiorul ochiului pe care o folosim atunci când focalizăm privirea asupra unui obiect și, prin urmare, este responsabilă de vederea noastră cu cea mai mare precizie.Datorită maculei, putem diferenția fețele oamenilor, putem aprecia detaliile, distinge culorile și, de asemenea, sesizăm mișcarea. Așadar, funcționarea corectă a maculei este esențială pentru sănătatea oculară. Centrul retinei – macula – începe să fie afectată odată cu îmbătrânirea, iar una dintre cele mai frecvente patologii este degenerescența maculară legată de vârstă care apare în mod normal la persoanele cu vârsta peste 65 de ani. Pe larg despre degenerescența maculară provocată de vârstă, într-un articol anterior publicat pe CSID.ro.

Afectarea sănătății ochilor vă poate deteriora starea fizică și mentală. Mulți vârstnici ajung să fie dependenți de cei din jur, pierzând controlul asupra propriei mobilități. Ajung la alunecări, căderi și chiar fracturi. Un tratament sau chirurgie oftalmologică aplicată la timp poată să îi ajute pe pacienții de peste 65 de ani să revină la independență și libertatea de mișcare, cât și reluarea activităților care îi pasionează.

De exemplu, o intervenție chirurgicală reușită de cataractă poate prelungi timpul în care pacientul poate continua să conducă un vehicul.

Nimeni nu ar trebui să se mulțumească cu o acuitate vizuală mai puțin decât maximă pentru condițiile date. Orice variantă de tratament trebuie explorată pentru a ajunge la cel mai bun rezultat al vederii dvs.