Degenerescența maculară cauzată de vârstă. Cum poate fi tratată prin injecțiile intraoculare?

În acest articol dr. chirug oftalmolog Alina Gheorghe explică ce sunt injecțiile intravitreene și cum încetinește degenerescența maculară.
23.12.2020 | Necsoiu Alexandra
Degenerescența maculară cauzată de vârstă. Cum poate fi tratată prin injecțiile intraoculare?
Degenerescența maculară cauzată de vârstă. Cum poate fi tratată prin injecțiile intraoculare?

Capacitatea de a vedea bine depinde de funcționarea corectă a tuturor părților ochiului, inclusiv a maculei. Aceasta este una dintre cele mai importante părți ale ochiului și se află în centrul retinei. În acest articol vă explicăm ce sunt injecțiile intravitreene, ce tipuri de substanțe există și cum acționează ele, pentru a încetini degenerescența maculară și progresia ei.

Degenerescența maculară

Macula este structura din interiorul ochiului pe care o folosim atunci când focalizăm privirea asupra unui obiect și, prin urmare, este responsabilă de vederea noastră cu cea mai mare precizie.

“Datorită maculei, putem diferenția fețele oamenilor, putem aprecia detaliile, distinge culorile și, de asemenea, sesizăm mișcarea. Așadar, funcționarea corectă a maculei este esențială pentru sănătatea oculară. Centrul retinei – macula – începe să fie afectată odată cu îmbătrânirea, iar una dintre cele mai frecvente patologii este  degenerescența maculară legată de vârstă care  apare în mod normal la persoanele cu vârsta peste 65 de ani.”, spune dr. chirug oftalmolog Alina Gheorghe.

Degenerescența maculară, în funcție de tipul și stadiul de afectare, poate fi tratată în moduri diferite. Pentru unele cazuri, injecțiile intravitreene ajută la încetinirea progresiei bolii și, în unele cazuri, la stoparea acesteia.

Terapia intravitreană pentru degenerescența maculară

În prezent, tratamentul standard pentru pacienții cu degenerescență maculară neovasculară legată de vârstă sunt injecțiile intravitreene cu medicamente anti-VEGF (factor de creștere endotelial anti-vascular).

Progresele în medicamentele anti-VEGF au transformat abordarea tratamentului pacienților cu degenerescență maculară umedă, deoarece aceste medicamente blochează o proteină numită VEGF care este prezentă în cantități disproporționate și duce la apariția anormală a unor vase de sânge, la nivel macular.

Tratamentele intravitreene pentru degenerescență maculară reduc incidența pierderii vederii la pacienții tratați cu aproape jumătate și îmbunătățesc vederea pentru 70- 75% dintre ei.

Cei mai eficienți agenți anti-VEGF sunt:

Ranibizumab

Este un fragment de anticorp monoclonal îndreptat împotriva tuturor izoformelor de VEGF-A și dezvoltat special pentru utilizare oculară.

Aflibercept

Este o proteină modificată genetic care leagă factorul de creștere endotelial vascular (VEGF-A) și factorul de creștere placentar (PlGF). VEGF-A și PlGF sunt implicate în stimularea creșterii anormale a vaselor de sânge la pacienții cu degenerescență maculară. Este o terapie de ultima generație, folosită mai ales în formele severe de degenerescență maculară în formă umedă.

Brolocizumab

Brolucizumab, cunoscut și sub numele de RTH258, este fragmentul unui anticorp cu lanț unic umanizat. Această structură dă naștere unei molecule mici, cu inhibare puternică și afinitate ridicată față de toate izoformele VEGF-A. Acest medicament a fost recent aprobat de Comisia Europeană.

Bevacizumab

Este un anticorp monoclonal umanizat complet care are două situsuri de legare pentru oricare dintre diferitele izoforme ale VEGF-A. Acest medicament este aprobat în prezent pentru tratamentul pacienților adulți cu diferite tipuri de cancer și este utilizat sub formă de injecții intravitreene.

În prezent, cei trei agenți anti-VEGF intravitreeni utilizați pe scară largă -ranibizumab, bevacizumab și aflibercept – s-au dovedit a fi tratamente extrem de eficiente care pot preveni orbirea la pacienții cu degenerescență maculară umedă. Cu toate acestea, este nevoie urgentă de o soluție terapeutică de lungă durată pentru pacienții cu acest tip de patologie.

Degenerescența maculară: Cum se realizează procedura

Injecțiile intravitreene se efectuează în cabinetul oftalmologic, adesea cu pacientul întins. În primul rând, ochiul și pleoapele sunt anesteziate cu picături sau gel, astfel încât injecția să nu doară. Uneori poate fi administrată o mică injecție anestezică.

Ochii și pleoapele sunt apoi curățate, de obicei folosind iod povidona, o soluție galbenă care este foarte eficientă în uciderea bacteriilor care trăiesc în jurul ochilor. Un specul (blefarostat) este adesea folosit pentru a menține pleoapele deschise în timpul procedurii. Odată ce ochiul este pregătit pentru injecție, vi se va cere să priviți într-o anumită direcție, în funcție de locul injecției, în timp ce medicamentul este injectat prin pars plana (partea albă a ochiului) cu un ac foarte mic.

De obicei, nu există restricții după injectare, în afară de evitarea potențialei contaminări a ochiului în ziua injecției. Cu toate acestea, trebuie să contactați specialistul în retină dacă aveți semne și simptome de complicații, cum ar fi:

  • Durere sau disconfort ocular
  • Sensibilitate crescută la lumină
  • Scăderea vederii

Uneori, după o injecție intravitreană, puteți avea senzația că „ceva este în ochiul dvs.” – aceasta poate fi o reacție la iod  povidona, care este utilizată pentru a curăța ochiul înainte de injecție. Lacrimile artificiale (de preferință picături sterile de unică folosință) pot fi utilizate pentru a ușura simptomele uscăciunii și iritației suprafeței oculare.

O vizită de control a evoluției tratamentului va fi programată aproximativ la 4 până la 6 săptămâni după injectare.

Transpirație urât mirositoare: 8 motive
Transpirație urât mirositoare: 8 motive