Ce este hipervigilența și cum se manifestă această problemă de natură psihologică

Hipervigilența este o stare de alertă exagerată și continuă, caracterizată prin atenția intensă și neliniștea persistentă. Această stare se poate manifesta prin urmărirea obsesivă a mediului înconjurător, anticiparea evenimentelor negative și reacții excesive la stimuli aparent inofensivi.

Hipervigilența este un simptom comun al tulburării de stres posttraumatic (TSPT), dar poate apărea și în alte condiții, cum ar fi anxietatea generalizată sau tulburările de personalitate. Persoanele care suferă de hipervigilență pot fi mereu pe fază, în așteptarea următorului pericol sau amenințare.

Simptome comune prin care trec persoanele cu hipervigilentă

Această stare poate fi epuizantă și poate afecta calitatea vieții persoanelor care o experimentează. Hipervigilența poate manifesta o gamă largă de simptome fizice, emoționale și comportamentale. Aceste simptome pot varia de la persoană la persoană și pot fi influențate de diferitele condiții care provoacă hipervigilență.

Recomandări

„Dacă adormi cu televizorul deschis, poți muri!” Descoperire bizară a oamenilor de știință

Un medic dentist îți spune când nu ar trebui niciodată să te speli pe dinți!

Simptome fizice

Simptomele fizice ale hipervigilenței pot include:

• tensiune musculară
• senzația de puls accelerat sau palpitații
• transpirație excesivă
• tremur
• frisoane
• durere de cap
• probleme digestive, cum ar fi dureri de stomac sau diaree.

Simptome emoționale și comportamentale

Pe de altă parte, simptomele emoționale și comportamentale ale hipervigilenței pot fi mult mai subtile. Persoanele care suferă de hipervigilență pot prezenta:

• anxietate persistentă
• stare de alertă exagerată
• îngrijorare constantă în legătură cu siguranța lor și a celor dragi
• iritabilitate
• stare de supărare
• probleme în a-și concentra atenția
• simptome de depresie sau de epuizare emoțională

Eventuale mijloace de tratare a hipervigilenței

Terapia cognitiv-comportamentală și terapia prin expunere sunt două metode eficiente de tratare a hipervigilenței, mai ales în cazul TSPT. Aceste terapii îi învață pe pacienți să își schimbe gândurile și comportamentele negative și să își reducă reactivitatea la stimuli care declanșează hipervigilența.

În plus, exercițiile de relaxare și meditația pot fi utile în reducerea nivelului de anxietate și de tensiune psihică asociate cu hipervigilența.

Este important să se ia în considerare faptul că hipervigilența nu este o formă de paranoia sau o tulburare de personalitate. Este o reacție normală la stres sau traume și poate fi tratată cu succes printr-un plan de tratament adecvat și susținere psihologică.

Surse: healthline.com, psychcentral.com, webmd.com