Ce diferență reală există între radiațiile UV din solar și cele naturale? Cum reacționează, de fapt, pielea

Pentru multe persoane, bronzul obținut la solar pare o alternativă mai rapidă și mai „controlată” la expunerea la soare. În fond, rezultatul vizibil este asemănător: pielea capătă o nuanță mai închisă. Din punct de vedere biologic însă, lucrurile sunt mai complexe. Deși atât soarele, cât și solarul emit radiații ultraviolete (UV), tipul de radiație, intensitatea și modul în care aceasta acționează asupra pielii nu sunt identice.

Citește și: PERICOLUL din radiațiile ultraviolete. Provoacă cel mai AGRESIV tip de cancer de piele

Diferențele nu se văd doar în culoarea bronzului, ci și în modul în care sunt afectate ADN-ul celular, colagenul, elastina și mecanismele naturale de apărare ale pielii.

Cum reacționează pielea atunci când este expusă la radiații UV

Indiferent dacă sursa este soarele sau solarul, pielea interpretează radiațiile ultraviolete ca pe un factor agresiv. Primul răspuns este activarea melanocitelor – celulele care produc melanină, pigmentul responsabil de culoarea pielii.

Melanina nu apare pentru a înfrumuseța pielea, ci pentru a proteja celulele. Ea este distribuită în jurul nucleului celular, unde formează un fel de „scut” care limitează cantitatea de radiații ce ajunge la ADN.

În același timp, organismul declanșează procese de reparare a celulelor afectate și produce numeroase molecule implicate în răspunsul inflamator.

Cu alte cuvinte, bronzul este dovada că pielea a fost expusă la un stres biologic și încearcă să se adapteze.

Ce tipuri de radiații emite soarele

Lumina solară conține mai multe tipuri de radiații ultraviolete.

UVA

Radiațiile UVA reprezintă aproximativ 95% din ultravioletele care ajung la suprafața Pământului. Ele pătrund adânc în derm și sunt asociate în special cu:

• fotoîmbătrânirea pielii;
• degradarea colagenului și elastinei;
• apariția ridurilor;
• pete pigmentare;
• stres oxidativ.

UVA produce un bronz rapid deoarece oxidează melanina deja existentă și stimulează, într-o anumită măsură, producerea de pigment nou.

UVB

UVB reprezintă doar aproximativ 5% din radiațiile ultraviolete naturale, însă sunt mult mai energice.

Acestea acționează predominant asupra epidermului și sunt responsabile pentru:

• arsurile solare;
• stimularea intensă a melanocitelor;
• sinteza vitaminei D;
• o parte importantă din leziunile ADN-ului celular.

Deși provoacă mai ușor arsuri, UVB sunt și cele care determină apariția unui bronz mai stabil, deoarece stimulează producerea unei cantități mai mari de melanină.

Ce radiații emite solarul

Majoritatea aparatelor moderne de bronzat emit în principal radiații UVA și doar o cantitate redusă de UVB.

Motivul este simplu: un nivel ridicat de UVA produce bronz mai rapid și cu un risc aparent mai mic de arsură imediată.

Din punct de vedere estetic, acest lucru este avantajos. Din punct de vedere biologic însă, situația este diferită.

Pentru că radiațiile UVA pătrund mai profund în piele, ele afectează mai intens fibrele de colagen și elastină și generează cantități importante de radicali liberi, molecule instabile care contribuie la îmbătrânirea prematură a pielii.

Astfel, lipsa arsurii nu înseamnă lipsa afectării pielii.

Bronzul obținut la solar nu este identic cu cel natural

Deși culoarea poate părea asemănătoare, mecanismele prin care apare bronzul diferă.

În cazul expunerii naturale:

• există un echilibru între UVA și UVB;
• UVB stimulează sinteza de melanină nouă;
• bronzul apare mai lent, dar poate fi mai durabil.

În cazul solarului:

• predomină UVA;
• bronzul apare mai repede;
• o parte importantă din pigmentare provine din oxidarea melaninei deja existente;
• culoarea poate dispărea mai rapid dacă expunerea este întreruptă.

Acesta este motivul pentru care multe persoane observă că bronzul de la solar este intens inițial, dar se estompează relativ repede.

Efectele asupra colagenului și elastinei

Una dintre cele mai importante diferențe dintre cele două tipuri de expunere este impactul asupra structurii pielii.

Radiațiile UVA stimulează producerea unor enzime numite metaloproteinaze, care degradează colagenul și elastina.

Aceste proteine sunt cele care conferă pielii:

• fermitate;
• elasticitate;
• rezistență.

Pe termen lung, degradarea lor favorizează:

• ridurile premature;
• pierderea elasticității;
• aspectul tern;
• laxitatea pielii.

Cum solarul utilizează cantități mari de UVA, acest proces poate fi accelerat atunci când expunerea este frecventă.

Ce se întâmplă cu ADN-ul celulelor

Atât radiațiile naturale, cât și cele artificiale pot produce modificări ale ADN-ului.

UVB provoacă în special leziuni directe ale ADN-ului.

UVA acționează diferit: generează radicali liberi care atacă indirect structurile celulare, inclusiv ADN-ul, membranele și proteinele.

Organismul încearcă permanent să repare aceste leziuni.

Problema apare atunci când expunerea este repetată și intervalele dintre ședințele de bronzare sunt prea scurte. În aceste situații, mecanismele de reparare pot deveni insuficiente, iar modificările se pot acumula în timp.

Solarul oferă vitamina D?

Un mit frecvent este că ședințele la solar ajută organismul să producă vitamina D.

În realitate, majoritatea aparatelor de bronzat emit foarte puține radiații UVB, cele necesare pentru sinteza vitaminei D.

Prin urmare, bronzul obținut la solar nu reprezintă o metodă eficientă de menținere a nivelurilor normale de vitamina D.

Contează intensitatea expunerii?

Da, iar acesta este unul dintre aspectele cele mai importante.

La soare, intensitatea radiațiilor diferă în funcție de:

• oră;
• sezon;
• altitudine;
• latitudine;
• gradul de acoperire cu nori.

În solar, intensitatea este constantă și concentrată. Pielea primește o doză mare de radiații într-un timp scurt, fără variațiile naturale întâlnite în mediul exterior.

Din acest motiv, expunerea poate fi mai intensă decât pare, chiar dacă nu produce imediat senzația de arsură.

Ce efecte se acumulează în timp

Indiferent de sursa radiațiilor, pielea „ține evidența” expunerilor.

Leziunile provocate de UV sunt cumulative și pot favoriza, în timp:

• apariția petelor pigmentare;
• degradarea fibrelor de susținere ale pielii;
• uscăciunea cutanată;
• diminuarea elasticității;
• modificări celulare care cresc riscul unor forme de cancer de piele.

De aceea, specialiștii subliniază că nu există un bronz obținut prin radiații UV care să fie complet lipsit de efecte biologice.

Deși atât soarele, cât și solarul determină bronzarea pielii, ele nu acționează în același mod. Soarele oferă un amestec natural de radiații UVA și UVB, în timp ce solarul utilizează în principal UVA, responsabile de bronzul rapid, dar și de o degradare mai accentuată a colagenului și elastinei.

Din perspectiva pielii, ambele tipuri de radiații reprezintă un factor de stres. Diferența constă în proporția radiațiilor, în profunzimea la care acestea acționează și în efectele pe termen lung asupra structurii și funcției pielii.

Cu alte cuvinte, pielea nu „știe” dacă bronzul provine dintr-o zi petrecută pe plajă sau dintr-o ședință la solar. Ea răspunde la radiațiile UV prin aceleași mecanisme de apărare, iar efectele expunerii se acumulează de-a lungul vieții, indiferent de sursă.