Dr. Arina Vinereanu, despre îngrijirea oro-dentară a copiilor cu dizabilități

În România sunt înregistrați, oficial, peste 70.000 de copii cu dizabilități. Însă numărul copiilor cu nevoi speciale de tratament oro-dentar este cu mult mai mare. Din păcate, în țară nu avem clinici dedicate pentru acești copii.

Părinții sunt îngrijorați că nu știu la ce medici să apeleze pentru a-i ajuta pe copiii lor. Asta, pentru că mulți dintre medicii stomatologi manifestă reticență față de cazurile cu complexitate care depășește sfera uzuală și se simt nesiguri să trateze pacienți a căror patologie nu le este familiară.

În sprijinul copiilor cu nevoi speciale și al părinților vine proiectul OSCAR, inițiat și coordonat de Dr. Arina Vinereanu, medic primar stomatolog, Secretar General al Asociației Naționale de Stomatologie Pediatrică din România.

Recomandări

Umezirea periuței de dinți înainte de periaj este greșită?

Cât de importantă este respirația pentru dinții drepți

Proiectul este unul de informare și de conștientizare despre importanța îngrijirii dinților copiilor cu nevoi speciale, pentru că există reguli diferite, astfel încât procesul să nu fie unul nicidecum dureros sau care să cauzeze probleme.

Aflăm în cele ce urmează de la Dr. Arina Vinereanu care sunt motivele pentru care copiii cu nevoi speciale sunt frecvent refuzați în cabinetele dentare obișnuite, dacă este sau nu indicată sedarea acestora și cum poate fi atenuată anxietatea.

CSID: Ce spun studiile din România legat de îngrijirea oro-dentară a copiilor cu nevoi speciale?

Dr. Arina Vinereanu: Studiile din România despre acest subiect nu sunt prea multe. Dar rezultatele lor converg către concluzia că patologia stomatologică a copiilor cu nevoi speciale atinge o gravitate în general mai ridicată, comparativ cu cea a populației generale din aceeași categorie de vârstă, că accesul lor la servicii stomatologice de calitate este restricționat de diverși factori, printre care cel economic, care joacă un rol important, și că în România, din păcate, nu există programe naționale de prevenție dedicate acestei grupe de populație.

Părinții nu sunt îndeajuns de informați cu privire la importanța sănătății oro-dentare în economia generală a organismului și se adresează medicului mai ales în regim de urgență.

Nu avem centre dedicate, specialiști avem prea puțini, serviciile stomatologice în regim compensat prin Casa de Asigurări de Sănătate sunt aproape imposibil de identificat și de accesat și, în orice caz, tarifele aferente nu sunt de natură să stimuleze practicianul stomatolog să aloce timp și mijloace suplimentare pacientului cu patologii speciale.

Prin urmare, tabloul care rezultă nu are culori prea optimiste.

CSID: De ce sunt refuzați copiii în cabinetele dentare obișnuite?

Dr. Arina Vinereanu: Îmi place să cred că refuzul nu este unul general. Cred că ezitarea în a trata copiii cu nevoi speciale vine de cele mai multe ori din teama de a nu greși atunci când nu ai experiență cu diverse patologii.

Se adaugă un factor emoțional extrem de puternic. Este uneori de-a dreptul copleșitor să ai de-a face cu un copil sau cu un adolescent care știe că își va petrece toată viața într-un scaun rulant și se întreabă cum o fi să poți alerga prin iarbă sau să dansezi cu iubita, ori cu un copil pe care boala de fond îl împiedică să comunice liber și să se facă înțeles, sau cu unul care și-a petrecut cea mai mare parte din viață prin spitale și, în mod firesc, nu este deloc încântat să mai aibă de-a face cu încă un medic.

Între nevoile speciale ale acestor copii se numără și aceea de a li se aloca un timp de lucru prelungit sau, dimpotrivă, de a li se oferi tratamentul necesar într-un timp record. Oricare dintre acești factori pot reprezenta motive de ezitare pentru stomatolog, mai ales atunci când acesta este tânăr și, implicit, nu cu foarte multă experiență.

CSID: Cum se desfășoară un control sau tratament stomatologic la copiii cu nevoi speciale, se respectă anumite etape de acomodare?

Dr. Arina Vinereanu: Pentru majoritatea copiilor, este necesară o primă etapă de acomodare cu cabinetul și cu echipa medicală, de câștigare a încrederii. În cazul copiilor cu nevoi speciale de îngrijire, această etapă poate fi uneori prelungită, în funcție de particularitățile comportamentale ale fiecăruia.

Uneori, acomodarea se poate extinde pe parcursul mai multor ședințe, sau prima vizită se poate desfășura în condiții atipice (de pildă, uneori se întâmplă să facem primul control în sala de așteptare sau chiar afară, în mașină, atunci când, din diverse motive, copilul nu poate fi adus în cabinet).

Important este să abordăm copilul cu calm, dar și cu o anumită fermitate, să îi dăm spațiul și timpul de care el are nevoie spre a decide să ne acorde încredere. Odată câștigată încrederea, restul vine aproape de la sine.

CSID: Ce manifestări are un copil cu dizabilități psihice atunci când este supus unui tratament dentar și cum pot fi acestea prevenite?

Dr. Arina Vinereanu: Nu există niște manifestări specifice copilului cu dizabilități psihice. Și copiii clinic sănătoși pot avea manifestări necontrolate la stomatolog.

Este foarte important să încercăm să aflăm despre micul nostru pacient cât mai multe lucruri, înainte de a începe tratamentul – de exemplu, ce anume i-ar putea declanșa o criză, ce îi face plăcere, ce anume îl liniștește.

De multe ori, un cântecel preferat, o jucărie sau un desen animat care poate rula pe ecranul calculatorului din cabinet poate face minuni pentru orice copil și cu atât mai mult pentru cel cu dizabilități intelectuale, care are chiar și mai mare nevoie de rutină, de familiar, ca să se simtă în largul său.

Unii au reflexe exagerate sau dimpotrivă, unii sunt spastici iar emoția le poate accentua spasticitatea. Unii pot avea deschidere limitată a gurii sau pot saliva în exces și așa mai departe.

Lista este practic nesfârșită și, chiar dacă există unele manifestări specifice pentru anumite patologii, de fapt fiecare copil este unic și va avea propriul lui mod de a face față provocării reprezentate de vizita la stomatolog.

Aș mai adăuga că uneori copiii cu așa-numite dizabilități intelectuale demonstrează niște abilități cu care ne uluiesc pur și simplu. Un loc fruntaș obținut într-o competiție sportivă, o interpretare perfectă a unei melodii cunoscute de către un copil care altminteri comunică monosilabic sau niște calcule complexe efectuate cu o viteză și naturalețe complet neobișnuite, un desen ce vădește talent ne vor stârni o admirație pe deplin justificată.

Iar atunci când, știind despre acest gen de performanțe, ne manifestăm admirația și îi stimulăm să ne arate mai mult, ei se vor simți nu doar speciali, ci și într-un mediu familiar, cu oameni care știu lucruri despre ei și îi apreciază – deci nu sunt chiar străini – și prin urmare pot merita o investiție de încredere.

CSID: Despre sedarea acestor copii – este sau nu indicată, în cazul căror patologii este contraindicată?

Dr. Arina Vinereanu: Indicația de sedare se stabilește împreună cu medicul neurolog pediatru în grija căruia se află copilul și cu medicul anestezist. Nici aici nu există șabloane, totul se adaptează și se stabilește în funcție de cazul concret. Este însă de reținut că sedarea și anestezia generală trebuie considerate ca fiind ultimele resorturi la care apelăm.

Având în vedere că de stomatolog fiecare are nevoie, în general, pe tot parcursul vieții, cred că pe termen lung este mult mai util pentru copil – pentru orice copil, inclusiv pentru cei cu dizabilități – să aibă ocazia să construiască o relație de prietenie cu stomatologul.

Iar acest gen de relație, recomandată pentru toți copiii și cu atât mai utilă pentru cei cu nevoi speciale de îngrijire a sănătății, are șanse cu atât mai bune de reușită cu cât edificarea ei începe mai din vreme, preferabil în primul an de viață. Este vorba de conceptul Dental Home, în care copilul (cu sau fără dizabilități) ajunge să meargă la stomatolog complet relaxat, ca acasă.

CSID: Ce abilități trebuie să aibă un medic stomatolog specializat?

Dr. Arina Vinereanu: În primul rând, trebuie să iubească copiii și să aibă exact atâta răbdare câtă se cere 🙂

Dorința de a fi de ajutor trebuie să ne motiveze îndeajuns încât să acceptăm fiecare nouă provocare, chiar dacă în primă instanță se poate întâmpla să nu știm prea multe despre o patologie care se întâlnește poate o dată la câteva zeci sau sute de mii de oameni, să cercetăm, să căutăm informația necesară, să citim și să punem în practică experiența pe care alți medici o împart cu noi.

CSID: Cum trebuie să fie atmosfera într-un cabinet dentar pentru acomodarea copilului și atenuarea anxietății?

Dr. Arina Vinereanu: În general, copilul trebuie să găsească la cabinet un mediu prietenos. De la culorile pereților și cele ale mobilierului, până la fundalul sonor și atitudinea personalului, totul trebuie gândit în așa fel încât să sugereze căldură și relaxare.

Există, de asemenea, anumite coduri de limbaj pe care le utilizăm, așa încât mesajele pe care le transmitem să nu aibă niciodată conotații negative, ci să inducă mai degrabă o stare de bună dispoziție.

CSID: Cum a apărut proiectul OSCAR și ce v-a determinat să-l dezvoltați?

Dr. Arina Vinereanu: Ideea proiectului OSCAR a apărut treptat. Întâi a fost (din 2005 și continuă) colaborarea cu Special Olympics România (SOR). Screeningurile oro-dentare pe care le facem cu ocazia evenimentelor SOR ne-au ajutat să luăm contact cu o lume în care copiii ajung cu mare dificultate la dentist, chiar și atunci când au o urgență stomatologică.

La originea acestui proiect a stat constatarea că prea adeseori copii care ar putea fi tratați în condiții obișnuite de cabinet sunt trimiși să caute soluții complexe și implicit costisitoare pentru problemele lor stomatologice la stat, alături de o a doua – aceea că profilaxia ar trebui să le fie și lor cu mult mai la îndemână decât se întâmplă în prezent.

Oricât de ambițios ar suna, OSCAR își propune să fie un mic pas către o normalitate de care suntem încă, din păcate, destul de departe.

CSID: De ce se numește OSCAR?

Dr. Arina Vinereanu: OSCAR este acronimul pentru Oral Special Care Academic Resources. Este special pentru că se referă la copiii cu patologii speciale și este academic pentru că echipa proiectului reunește cadre didactice universitare din centre de prestigiu de învățământ stomatologic universitar și postuniversitar. Trebuie să recunosc însă și că OSCAR ni s-a părut, dintru început, un nume de bun augur.

Proiectul OSCAR reunește parteneri din Franţa (Hopitaux Universitaires de Strasbourg), Italia (Ospedale Pediatrico Bambino Gesu), Turcia (Universitatea Marmara din Istanbul) și România (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Fundația Special Olympics).

CSID: Ce feedback aveți până acum, se văd deja îmbunătățiri în acest segment datorită proiectului?

Dr. Arina Vinereanu: Cred că un prim pas în direcția bună poate fi considerat faptul că medicii tineri, rezidenți de Pedodonție, care au participat la acțiuni în cadrul proiectului, le-au primit nu doar cu bucurie, ci chiar cu entuziasm și și-au exprimat dorința de a continua.

Proiectul a creat posibilitatea de a pune față în față medicul tânăr și copilul cu nevoi speciale, dându-le amândurora ocazia de a constata, prin proprie experiență, că, de multe ori, se pot înțelege foarte bine dacă încearcă.

Faptul că ADEE (Association for Dental Education in Europe) evidențiază și recomandă platforma proiectului ca fiind o resursă remarcabilă pentru cei interesați de acest domeniu de activitate stomatologică ne motivează suplimentar și ne stimulează să continuăm.

Părinții, pe de altă parte, văd în OSCAR nu doar o sursă de informație corectă și la îndemână, dar și ca pe o speranță că lucrurile se vor îndrepta și pentru copiii lor.

CSID: Cât de mult a contat sprijinul țărilor partenere și cum e situația la ei în raport cu cea din România în ceea ce privește îngrijirea oro-dentară a copiilor cu nevoi speciale?

Dr. Arina Vinereanu: Este absolut fantastic că putem beneficia fiecare de experiența celorlalți. Partenerii din Franța și Italia fac parte din rețele dedicate tratării copiilor cu nevoi speciale, cu baze materiale adecvate și cu personal medical multidisciplinar specializat, adică un sistem la care noi deocamdată doar aspirăm. Ne ajută mult să vedem că se poate, și pe noi, și pe colegii din Turcia.

Pe de altă parte, colegii din Franța și Italia apreciază la noi faptul că, în ciuda dificultăților, nu renunțăm să ne străduim practic să schimbăm un sistem care chiar trebuie schimbat și izbutim să identificăm oameni și resurse care să poată fi folosite în acest scop.