Tot ce trebuie să ştii despre stenoza aortică

Stenoza aortică este o boală care poate duce la insuficienţă cardiacă şi deces precoce. La Sanador, boala poate fi tratată prin tehnici minim invazive, de medici de elită cu competenţe în Cardiologie intervenţională.
17.08.2020 | Autor: Paula Rotaru
Tot ce trebuie să ştii despre stenoza aortică

Valva aortică este una din cele patru valve ale inimii, despărţind ventriculul stâng de aortă. Stenoza valvei aortice reprezintă una dintre afecţiunile des întâlnite după vârsta de 65 de ani, cu 34% din totalul valvulopatiilor. Dintre pacienţii cu stenoză aortică fără manifestări clinice, după 2 ani doar 20-50% se menţin asimptomatici. La pacienţii simptomatici, rata de supravieţuire este de 15 până la maximum 50% la 5 ani.

În lipsa unui tratament adecvat, stenoza aortică poate duce la insuficienţă cardiacă şi deces precoce. De aceea, este important să se acorde atenţie simptomelor şi să fie efectuate controale periodice la medicul cardiolog, pentru a depista din timp eventuale anomalii la nivelul inimii.

Tratamentul clasic chirurgical de înlocuire a valvei aortice a reprezentat, pentru multă vreme, singurul tratament capabil să modifice prognosticul pacientului cu stenoză aortică strânsă, el îmbunătăţind supravieţuirea şi ameliorând simptomele.

Odată cu creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, acest tratament a devenit însă din ce în ce mai dificil, chirurgia cardiacă la pacientul vârstnic întâmpinând o serie de probleme cu tehnica chirurgicală, cu tratamentul farmacologic aferent, dar şi cu prognosticul acestor pacienţi.

Dintre pacienţii cu stenoză aortică severă, 30 până la 60% sunt refuzaţi de chirurg din cauza riscului chirurgical crescut, iar în cazul acestor pacienţi mortalitatea este mare dacă nu se intervine prompt.

Care sunt cauzele stenozei aortice?

În majoritatea cazurilor, stenoza aortică este degenerativă, adică survine pe fondul înaintării în vârstă, ca urmare a depunerilor de calciu şi colesterol pe cele trei membrane (sau cuspe) care alcătuiesc valva, creându-se astfel un obstacol în calea ieşirii în circulaţie a sângelui oxigenat din cord.

Boala poate evolua lent, pe parcursul a 10-15 ani, motiv pentru care pacienţii se prezintă deseori la medic abia în momentul în care simptomele sunt severe.

Există însă şi cazuri de stenoză aortică diagnosticate la vârste tinere, ca urmare a unei afectări congenitale sau a unei infecţii cu streptococ beta-hemolitic grup A.

Cum se manifestă stenoza aortică?

Mulţi pacienţi nu prezintă simptome vizibile, boala putând evolua silenţios, pe parcursul mai multor ani.

Împiedicarea trecerii sângelui oxigenat de la inimă în organism în urma îngustării treptate a valvei aortice duce la insuficienţa cronică a debitului sanguin la nivelul organelor, ce se poate acutiza în anumite condiţii, pacientul devenind intens simptomatic de la un moment la altul.

Manifestările stenozei aortice apar în momentul în care fluxul sanguin de la inimă este redus semnificativ şi pot consta în:

  • dureri în piept (angină);
  • oprirea inimii (bloc atrioventricular) sau bătăi rapide ale inimii (aritmii cardiace);
  • senzaţia de lipsă de aer, până la imposibilitatea acută de a respira;
  • ameţeală;
  • senzaţie de leşin sau chiar pierdere completă a conştienţei (sincopă);
  • capacitate de efort redusă până la incapacitatea de a realiza activităţile zilnice elementare de alimentare şi îngrijire;
  • oboseală;
  • picioare/glezne umflate;
  • insomnie;
  • letargie;
  • slăbiciune musculară;
  • lipsa poftei de mâncare şi tulburări de creştere (în cazul stenozei de cauză congenitală apărute la vârste tinere).

În lipsa unui tratament adecvat, pacientul cu stenoză aortică prezintă un risc crescut de decompensare clinică şi deces.

Diagnosticul stenozei aortice

Pentru stabilirea unui diagnostic cert de stenoză aortică, medicul va evalua istoricul medical al pacientului, va nota semnele şi simptomele acuzate şi va realiza un examen clinic, ce constă în auscultarea inimii cu ajutorul unui stetoscop, pentru a depista eventuale sunete anormale ale inimii (murmur cardiac) ce pot indica o valvulopatie.

De asemenea, sunt necesare investigaţii precum:

  • ECG (electrocardiogramă)
  • monitorizare holter ECG (înregistrarea continuă a activităţii electrice a inimii în timp ce pacientul îşi desfăşoară activităţile zilnice uzuale)
  • ecocardiografia transtoracică şi, uneori transesofagiană
  • testul de efort
  • angiografia coronariană
  • angio-CT

Ecografia cardiacă analizează valva aortică şi pune diagnosticul de certitudine al stenozei aortice, analizând inima complet, inclusiv capacitatea de pompare a sângelui, ce poate fi afectată, şi starea celorlalte trei valve cardiace.

ECG şi holter ECG analizează activitatea electrică a inimii, care poate fi afectată în stenoza aortică din cauza vecinătăţii valvei aortice cu nodul atrioventricular, structură cardiacă responsabilă de conducerea impulsului electric din cavităţile superioare ale inimii în cele inferioare.

Angiografia coronariană este procedura diagnostică cea mai eficientă. Ea permite verificarea cu exactitate a stării arterelor coronare (care irigă muşchiul cardiac) şi depistarea eventualelor stenoze ce pot pune în pericol suplimentar pacientul, acesta având, în prezenţa bolii coronariene, risc de infarct.

Cum se tratează stenoza aortică?

Stenoza aortică, în funcţie de aspectul ecografic, se clasifică în uşoară, moderată şi severă.

În stadiile uşoare şi moderate ale bolii, pacientul necesită un bilanţ cardiologic complet, cu evaluarea eventualelor boli asociate şi urmărire cardiologică periodică, ce include obligatoriu ecografie cardiacă pentru monitorizarea evoluţiei afecţiunii.

Pacientul este sfătuit să îşi modifice stilul de viaţă pentru îmbunătăţirea factorilor de risc cardiovascular şi i se vor prescrie medicamente specifice pentru corectarea acestora şi îmbunătăţirea stării clinice afectate de insuficienţa cardiacă.

Dacă boala se află într-un stadiu avansat şi debitul cardiac este sever restricţionat, pacientul necesită intervenţie. Aceasta poate consta în chirurgie cardiacă sau tratament minim invaziv percutan în sala de angiografie.

În ultimii ani, modalităţile de tratament au fost mult îmbunătăţite. În prezent, în Spitalul Clinic Sanador, pacientul cu stenoză aortică beneficiază de toate opţiunile moderne de tratament: operaţie clasică pe cord deschis şi înlocuire valvulară, intervenţii chirurgicale cu toracotomie minim invazivă şi implant de valvă sutureless, precum şi procedură minim invazivă de implantare percutană de valvă în poziţie aortică cu abord periferic prin arterele membrelor inferioare (procedura TAVI – Transcatheter Aortic Valve Implantation).

În funcţie de starea clinică a pacientului, de bolile asociate şi de riscul procedural, în Spitalul Clinic Sanador, pacientul cu stenoză aortică strânsă poate beneficia de un tratament adaptat, având la dispoziţie dotări şi echipamente de ultimă generaţie, ce permit cele mai moderne metode de tratament.

Pentru pacienţii cu stenoză aortică severă şi patologii asociate care nu permit intervenţia clasică pe cord deschis cu sternotomie şi nici procedurile chirurgicale cu toracotomie minimă (fără deschiderea sternului, cu o incizie chirurgicală mică, între coaste), procedura TAVI reprezintă soluţia salvatoare, aceasta având o rată de succes de peste 95%.

Astfel, simptomele bolii sunt ameliorate semnificativ, iar calitatea vieţii pacientului este mult îmbunătăţită. Această opţiune terapeutică presupune implantul valvei cu abord pe la nivelul arterelor ce irigă piciorul, fără chirurgie cardiacă propriu-zisă, cu avantaje semnificative prin reducerea riscurilor procedurale.

În plus, timpul de recuperare este mult mai scurt în comparaţie cu metoda chirurgicală tradiţională. Această metodă se adresează mai ales pacienţilor vârstnici şi celor cu risc chirurgical crescut, fără a mai avea o limită de vârstă, cei mai mulţi pacienţi trataţi astfel în Spitalul Clinic Sanador având vârste cuprinse între 80 şi 90 de ani.

Dacă vrei să-ţi verifici starea inimii sau te îngrijorează anumite simptome, sună la Call Center Sanador 021 9699 şi stabileşte o programare pentru un consult la medicul cardiolog.

Text revizuit şi validat de Dr. Andrada Bogdan, medic specialist Cardiologie cu competenţă în Cardiologie intervenţională, Spitalul Clinic Sanador.