FUROSEMID 40 mg, comprimate

Producător: S.C. Laropharm S.R.L.
Substanță activa
furosemidă
Clasa ATC
C03CA
Format
comprimate
Afecțiuni
edeme din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică, afecţiuni renale
Producător
S.C. Laropharm S.R.L.
Acțiune terapeutică
diuretic de ansă cu acţiune intensă

Compoziţie

Compoziţie

Un comprimat conţine furosemidă 40 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K30, celuloză microcristalină, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutică: diuretice de ansă cu acţiune intensă, sulfonamide.

Indicaţii terapeutice/ Contraindicaţii

Indicaţii terapeutice

Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică sau afecţiuni renale. Poate fi folosită în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociaţie cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.

Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă.

Este indicată în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive.

De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la furosemidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Obstacol al căilor urinare cu oligurie.

Hipovolemie cu deshidratare.

Intoxicaţie digitalică.

Alăptare.

Precauţii

În tratamentul cu furosemidă, în special când se administrează doze mari, este necesar încă din primele zile şi apoi periodic controlul echilibrului electrolitic (natremie, kaliemie), al uremiei, al creatininemiei şi al debitului urinar. Furosemida poate provoca depleţie de natriu şi de potasiu cu posibile consecinţe grave.

Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la bolnavii la care furosemida este asociată cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La aceşti pacienţi ca şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren).

La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent trataţi cu furosemidă trebuie controlate periodic glicemia şi glicozuria.

La pacienţii cu gută furosemida se administrează cu prudenţă, deoarece creşte discret concentraţia plasmatică a acidului uric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.

Se va evita pe cât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă prea strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie.

Apariţia semnelor de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea tratamentului sau reducerea dozei. Se anunţă imediat medicul.

Atenţie la sportivi, deoarece furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul antidoping.

Orice asociere dintre furosemidă şi unul dintre medicamentele cu care interacţionează se va face numai la recomandarea medicului.

Interacţiuni/ Atenţionări speciale

Interacţiuni

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, triamteren, spironolactonă): asociaţie utilă pentru mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau în particular hiperkaliemia la pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu insuficienţă renală (supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei şi reconsiderarea tratamentului).

Diuretice tiazidice: în edemele refractare realizează un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemidă cu risc toxic

Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilaţii în doze peste 3 g scad efectul diuretic şi antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin inhibiţia secreţiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controlează funcţiile renale şi se rehidratează bolnavul).

Corticosteroizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei, datorită retenţiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemidă).

Substanţe de contrast iodate: în cazul bolnavilor deshidrataţi există riscul insuficienţei renale acute (se va rehidrata înaintea administrării substanţei iodate).

Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodaronă: hipokaliemia favorizează instalarea aritmiilor ventriculare (se previne şi se corectează hipokaliemia, se supraveghează electrocardiograma şi se întrerupe antiaritmicul dacă apare aritmia).

Eritromicină, astemizol, bepridil, vincamină: hipokaliemia favorizează apariţia tulburărilor de ritm ventricular (supravegherea şi corectarea kaliemiei).

Laxative stimulante, amfotericină B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea şi corectarea kaliemiei).

Digitalice: hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului (controlul şi corectarea kaliemiei).

Inhibitorii enzimei de conversie: riscul hipotensiunii arteriale brutale şi al insuficienţei renale acute la bolnavi cu hiponatremie preexistentă sau la cei cu stenoză a arterei renale (în hipertensiunea arterială fie se va întrerupe diureticul cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului şi se va reintroduce un diuretic hipokaliemiant dacă este necesar, fie se va administra inhibitorul începând cu doze mici care se cresc treptat). În insuficienţa cardiacă se începe cu o doză foarte mică de inhibitor, eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. În orice situaţie se supraveghează nivelul creatininemiei în primele săptămâni ale tratamentului.

Fenitoina: scade efectul diuretic chiar până la 50% (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemidă).

Curarizante şi miorelaxante: furosemida le potenţează efectele.

Antibiotice aminoglicozidice: creşte riscul oto- şi nefrotoxic al acestora.

Cefaloridina: creşte riscul nefrotoxic.

Cisplatina: creşte riscul ototoxic.

Neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune ortostatică.

Litiu: creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea litiului (se controlează litemia şi se adaptează doza).

Antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scade absorbţia digestivă a furosemidei (se vor administra la 2 ore distanţă unul de celălalt).

Atenţionări speciale

La cirotici tratamentul va fi condus cu prudenţă, controlând strict natremia, kaliemia şi funcţiile renale pentru evitarea instalării encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului.

La vârstnici, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece aceştia sunt sensibili la efectele diuretice şi hipotensoare ale furosemidei. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de producere a colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.

Sarcina şi alăptarea

Furosemida traversează bariera feto-placentară. Studiile experimentale nu au evidenţiat nici un efect teratogen. În clinică nu există date suficiente care să evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice al furosemidei administrate în timpul sarcinii.

În general, se evită administrarea la femeia gravidă. Va fi prescris numai în cazul edemelor patologice din timpul sarcinii.

Furosemida se excretă în laptele matern. S-a observat că diureticele de ansă scad secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Furosemida nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

La adult, dozele uzuale recomandate sunt de 40 – 80 mg furosemidă pe zi, administrate oral în 1-2 prize. În cazul unui răspuns terapeutic insuficient, doza poate fi crescută treptat, la intervale de 6 ore, până la obţinerea răspunsului terapeutic adecvat sau până la maximum 240 mg furosemidă pe zi, administrată oral în 2-3 prize.

În hipertensiunea arterială, doza uzuală recomandată este de 20 mg furosemidă pe zi, administrată oral, dimineaţa iar în cazul unui răspuns terapeutic insuficient doza poate fi crescută la 40 mg furosemidă pe zi.

În edemele moderate, doza recomandată este de 40 mg furosemidă pe zi şi poate fi crescută până la 240 mg furosemidă pe zi în funcţie de răspunsul terapeutic.

În insuficienţa renală sunt necesare uneori doze mai mari: 500 mg – 1 g furosemidă pe zi.

La copii doza uzuală este de 1-2 mg furosemidă/kg şi zi.

Reacţii adverse/ Supradozaj

Reacţii adverse

Tratamentul prelungit însoţit de o dietă desodată strictă poate provoca dezechilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatică.

În prezenţa insuficienţei hepatice furosemida poate provoca encefalopatie hepatică.

Dozele mari de furosemidă sau administrarea în ciroză, în denutriţie, diaree cronică sau în insuficienţă cardiacă pot provoca hipokaliemie cu sau fără alcaloză metabolică şi cu posibilitatea antrenării unor tulburări de ritm grave, mai ales ventriculare.

Uneori, după un tratament intens şi de scurtă durată s-a înregistrat o creştere a glicemiei în câteva cazuri excepţionale de scădere a toleranţei la glucide. Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat.

Uneori, este posibilă o creştere discretă a uricemiei la cei cu predispoziţie, dar furosemida provoacă foarte rar criza de gută.

Poate provoca, mai ales la vârstnici, tromboembolie şi scăderea marcată a tensiunii arteriale până la colaps.

Mai rar au apărut hipercolesterolemie şi tulburări digestive.

S-au semnalat cazuri rare de pancreatită, nefrită interstiţială, erupţii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare.

O complicaţie rară, dar foarte severă este surditatea tranzitorie sau definitivă. Riscul creşte când furosemida este administrată în doze mari la pacienţii cu insuficienţă renală.

Supradozaj

În caz de supradozaj se instalează hipovolemia prin deshidratare, cu tulburări electrolitice şi scăderea marcată a tensiunii arteriale. Se internează de urgenţă şi se instituie imediat un tratament care să compenseze pierderile.

Alte informatii

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Ambalaj

Cutie cu un blister din folie PVC/Al a 20 comprimate.

Producător

S.C. Laropharm S.R.L., România

Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă

S.C. Laropharm S.R.L.

Şos. Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru, Ilfov, România

Data ultimei verificări a prospectului

Noiembrie 2004

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica