Bruce Willis, în vârstă de 71 de ani, trăiește cu demență frontotemporală, o afecțiune neurodegenerativă care îi afectează treptat funcțiile cognitive și capacitatea de comunicare. Familia actorului a luat o decizie importantă pentru cercetarea medicală: după moartea acestuia, creierul său va fi donat oamenilor de știință. Hotărârea a fost făcută publică de soția sa, Emma Heming Willis, în volumul autobiografic The Unexpected Journey, publicat în 2025.
Gestul poate contribui la o mai bună înțelegere a demenței frontotemporale, o boală despre care cercetătorii încearcă încă să afle mai multe, inclusiv în ceea ce privește mecanismele care duc la deteriorarea celulelor nervoase.
Potrivit informațiilor prezentate de Evenimentul Zilei, decizia de a dona creierul actorului pentru cercetare a fost luată împreună de Emma Heming Willis, cele cinci fiice ale lui Bruce Willis și fosta sa soție, actrița Demi Moore. Scopul este ca țesutul cerebral să poată fi studiat după decesul actorului și să ofere informații utile cercetătorilor care investighează demența frontotemporală.
Emma Heming Willis a vorbit în repetate rânduri despre dorința de a transforma experiența familiei într-un sprijin pentru alte persoane care se confruntă cu demența. Într-un mesaj publicat în contextul Săptămânii Mondiale de Conștientizare a Demenței Frontotemporale, aceasta a transmis:
„Nu voi permite ca diagnosticul lui să fie în zadar”.
Soția actorului a explicat și că își dorește ca experiența lui Bruce să contribuie la o mai bună vizibilitate a familiilor afectate de această boală și a persoanelor care îngrijesc pacienți cu demență.
Donarea creierului după deces este o procedură prin care țesutul cerebral este pus la dispoziția cercetătorilor pentru examinare și studii științifice. Aceasta le permite specialiștilor să observe modificările microscopice produse de bolile neurodegenerative și să le compare cu datele clinice pe care le-au avut despre pacient în timpul vieții.
În cazul demenței frontotemporale, examinarea țesutului cerebral poate oferi informații despre tipul de modificări care au afectat celulele nervoase. Aceste date sunt importante deoarece simptome asemănătoare pot fi provocate de mecanisme biologice diferite.
Potrivit Asociației pentru Demență Frontotemporală (AFTD), donarea creierului poate avea două beneficii importante: contribuie la cercetarea bolii și poate permite stabilirea unui diagnostic neuropatologic mai precis după deces. În unele situații, rezultatele examinării pot arăta că modificările observate în creier nu corespund în totalitate diagnosticului clinic stabilit în timpul vieții.
Un singur creier donat poate fi utilizat în mai multe proiecte de cercetare, deoarece studiile au nevoie, de regulă, de cantități mici de țesut. Probele pot fi păstrate în bănci de țesut cerebral și puse la dispoziția echipelor de cercetare care îndeplinesc criteriile necesare.
Este important de precizat că donarea nu înseamnă că familia renunță la ceremonia funerară obișnuită. După prelevarea creierului, corpul este returnat familiei pentru înmormântare sau incinerare. Procedura este organizată astfel încât să nu afecteze aspectul exterior al persoanei decedate.
Demența frontotemporală (DFT) este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează în special lobii frontali și temporali ai creierului. Aceste regiuni sunt implicate în comportament, personalitate, limbaj și capacitatea de a lua decizii.
Spre deosebire de alte forme de demență, care pot afecta mai întâi memoria, demența frontotemporală se poate manifesta inițial prin schimbări de comportament, dificultăți de exprimare sau probleme în înțelegerea limbajului.
Printre manifestările posibile se numără:
schimbări neobișnuite de personalitate și comportament;
pierderea inhibițiilor sau, dimpotrivă, apatie și retragere socială;
dificultăți în găsirea cuvintelor și formularea propozițiilor;
probleme de înțelegere a limbajului;
dificultăți de planificare și luare a deciziilor.
Simptomele diferă de la o persoană la alta, în funcție de regiunile cerebrale afectate. Pe măsură ce boala progresează, pacienții pot avea nevoie de ajutor pentru tot mai multe activități cotidiene.
Problemele de sănătate ale actorului au devenit publice în 2022, când familia a anunțat că acesta suferă de afazie, o tulburare care afectează capacitatea de a comunica. Din cauza simptomelor, Bruce Willis s-a retras din cariera cinematografică.
În februarie 2023, familia a transmis că diagnosticul a fost clarificat: actorul suferă de demență frontotemporală. Într-un mesaj publicat atunci, apropiații au explicat că dificultățile de comunicare reprezentau una dintre principalele provocări cu care acesta se confrunta.
Ulterior, soția actorului a vorbit despre schimbările din viața lor și despre nevoia de îngrijire specializată. Într-un interviu acordat ABC News în august 2025, Emma Heming Willis a explicat că familia a decis ca Bruce să locuiască într-o casă separată, adaptată nevoilor sale, unde beneficiază de îngrijire permanentă. Decizia a fost luată pentru siguranța actorului și pentru a le permite celor două fiice mai mici să aibă un mediu de viață cât mai apropiat de normalitate.
În prezent, nu există un tratament care să vindece demența frontotemporală sau să oprească în mod demonstrat evoluția bolii. Îngrijirea se concentrează pe gestionarea simptomelor, adaptarea mediului în care trăiește pacientul și susținerea familiei.
În funcție de manifestări, planul de îngrijire poate include intervenții logopedice, terapie ocupațională, sprijin psihologic și măsuri pentru gestionarea schimbărilor de comportament. Monitorizarea medicală este importantă pentru adaptarea intervențiilor pe măsură ce boala progresează.
Cercetarea rămâne esențială pentru identificarea mecanismelor care declanșează și întrețin procesul neurodegenerativ. În acest context, donarea creierului după deces poate oferi oamenilor de știință acces la informații care nu pot fi obținute prin investigațiile efectuate în timpul vieții.
Asociația pentru Demență Frontotemporală subliniază că aceste donații pot ajuta la studierea proceselor genetice și biochimice implicate în pierderea celulelor nervoase și pot contribui la dezvoltarea unor viitoare metode de diagnostic și tratament. Ele nu reprezintă însă o garanție că va fi descoperit un tratament, ci o contribuție la acumularea cunoștințelor despre boală.
FOTO: Shutterstock
Conținut editorial asistat de inteligența artificială și verificat de editor uman.