Arta de a fi egoist

Arta de a fi egoist nu se preda la nici o scoala pentru ca nimeni nu e realmente interesat sa faca din altii oameni independenti, care reflecteaza la ei insisi. Caci cine nu stie ce vrea sa realizeze in viata este o victima care se preteaza perfect sa fie
  • Publicat:
Arta de a fi egoist
Arta de a fi egoist

Pentru majoritatea oamenilor nu este nimic mai important decat sa se adapteze lumii din jur. Viata lor pare a se implini numai in comunitate, aici gasesc recunoasterea si siguranta la care aspira. Dar fiecare persoana are un singur scop: sa scoata cat de mult pentru ea din convietuirea cu ceilalti, cat se poate de multa fericire, satisfactie si dezvoltare a propriei personalitati. In acest joc natural al convietuirii, in care fiecare vrea sa castige aproape totul pentru sine, se impotmolesc in drum cei care nu stiu sa se impuna.

Plan de reusita
Orice om cauta permanent siguranta si sprijin interior, dar numai putini le gasesc. Cauza este ca majoritatea oamenilor isi cauta siguranta in dependenta de altii si nu in ei insisi. A ne gasi siguranta in noi inseamna a detine un concept dupa care verificam si evaluam toate influentele din timpul zilei. Cei patru pasi esentiali spre a gasi singurul concept corect pentru noi sunt:

Sa recunosc ce doresc
Daca impartim oamenii in functie de relatia cu dorintele lor, ii avem pe cei care stiu cu adevarat ce vor in viata si o si fac, apoi cei care nu stiu si nici nu vor sa afle, prefera sa faca ce vor altii si ce nu comporta nici un fel de risc si cei care stiu aparent foarte sigur ce doresc, dar in realitate habar nu au, ci pun mare pret pe dorinta de a le da altora impresia ca ar sti exact ce vor. Trebuie sa recunoastem dorintele care vin numai din noi insine si se refera la noi. De exemplu, este o mare diferenta daca vrem sa slabim pentru ca atunci ne-am simti mai bine sau pentru ca am putea placea mai mult altora.

Sa recunosc de ce sunt in stare
Exista cel putin atatia oameni care nu stiu de ce sunt in stare cati nu stiu ce doresc. Avem trei grupe: cei care isi subapreciaza fara limite capacitatile, cei care se supraapreciaza peste limite si cei care se apreciaza singuri corect si dupa acest criteriu planifica tot ce vor sa faca in viata. Nu este de mirare ca atatia oameni se subapreciaza si nu fac nimic pentru a-si dezvolta aptitudinile neglijate, gandesc probabil ca este mult mai comod sa se adapteze lumii inconjuratoare.

Sa aduc dorinta si capacitatea in acord cu realitatea
Acest punct consta in a pune ceea ce dorim si suntem apti sa facem in contextul realitatii. Numai asa se pot indeplini dorintele, daca luam in calcul si circumstantele fata de care trebuie sa le impunem. Daca pierdem raportarea la realitate ne vom prinde in lanturile unei dependente in care abia mai putem tine cont de aptitudini. De exemplu, multi isi cauta un job care le aduce suficienti bani si o siguranta aparenta, ca un substitut pentru munca pe care si-ar fi dorit sa o faca.

Sa decid la ce trebuie sa renunt, pentru a obtine ceea ce vreau
Este o trasatura tipica a timpului nostru ca oamenii sa creada ca ar putea „scapa” tot mereu cate ceva in viata. In graba de a nu le scapa nimic, majoritatea uita ca nu exista absolut nimic in viata noastra pentru care nu avem de platit pretul adecvat, iar acest pret se numeste renuntare. Ne gandim intotdeauna numai la ce am dori sa avem si atat de putin la cele la care ar trebui sa renuntam in schimb, si tocmai de aceea viata ne e plina de dezamagiri (vrem sanatate fara a renunta la tot ce dauneaza sanatatii, vrem o familie fericita, dar ii daruim o parte infima din timpul si energia noastra). A detine un concept dupa care sa filtram toate influentele, ca sa facem singurul lucru corect pentru fericirea noastra, inseamna a decide ce foloseste indeplinirii conceptului si a face lucrul respectiv fara ezitare, dar si a decide ce NU foloseste si, oricat de atragator poate parea acel lucru pe moment, sa renuntam la el.  

Mai multe despre cum sa pui interesul tau mai presus de toate pentru o viata implinita puteti afla din volumul „Arta de a fi egoist” scris de Josef Kirschner si aparut la Editura Trei.

EGOISMUL IN DRAGOSTE SI PRIETENIE
Dragostea si prietenia fac parte, ca si fidelitatea, sinceritatea si admiratia, dintre acele instrumente ale manipularii cu care trebuie sa fim facuti orbi in fata realitatii lucrurilor. Acestui scop ii servesc vorbe mari: „un prieten adevarat este intotdeauna prezent pentru tine” ori „pentru iubirea adevarata nici un sacrificiu nu este prea mare”. In realitate, doar sentimentele nu pot mentine o relatie, daca ambele parti nu trag un folos din ea. Fara armonia serviciului si contraserviciului, nici dragostea, nici prietenia nu pot fi durabile. Acesta este criteriul dupa care trebuie sa le masuram.

CONCEPTUL DE A TE GANDI MAI INTAI LA TINE
Este, de fapt, de prisos sa ii ceri cuiva sa se gandeasca intai la el. Doar asta facem cu totii necontenit. O facem, dar avem retineri sa o ridicam la rang de concept dupa care sa traim. In acest fel intram iar si iar in toate greutatile posibile. Facem un compromis intre dorintele noastre si realitate. Ideile despre omul amabil, fidel in orice situatie, onest, care trebuie sa fie agreabil oricui sunt adanc inradacinate in noi si ne fac sa cedam, desi este in detrimentul nostru. Ajungem intr-o dependenta de slabiciunile noastre, care sunt exploatate de altii. Trebuie sa construim dispozitive de protectie, care sa ne apere de riscul de a ne sacrifica dorintele si telurile in numele intereselor altora.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Andra Nastase - Redactor
Nascuta intr-o familie cu bunici iscusite la gatit, din ale caror maini ieseau prajituri demne de Cartea Recordurilor categoria Gusturi Divine, inzestrata cu un metabolism extrem de capricios, a se citi lenes, si indragostita de tot ce inseamna delicatesa pe lumea asta, Pofticioasa scrie despre telina ...
citește mai mult
Rasfat de week-end
Rasfat de week-end
Recomandare video
Tratamentul personalizat în cancerul de sân