Barcelona, un oraş de vis

Dacă există cu adevărat o criză în această lume, ea sigur a ocolit în mare măsură Barcelona.Şi am milioane de dovezi în acest sens, adică mulţimile de turişti care au împânzit oraşul şi magazinele catalane în luna august, pe o vreme superbă.
Barcelona, un oraş de vis

Dacă există cu adevărat o criză în această lume, ea sigur a ocolit în mare măsură Barcelona.Şi am milioane de dovezi în acest sens, adică mulţimile de turişti care au împânzit oraşul şi magazinele catalane în luna august, pe o vreme superbă. 


Am ajuns târziu la Barcelona, adică abia în anul de graţie 2013, mult după ce pasionaţii de turism şi-au trecut în palmares una dintre perlele Mediteranei. De ce-am ajuns târziu? Sincer, nu ştiu, probabil că şi din cauza faptului că reperele culturale spaniole din viaţa mea nu au fost la fel de puternice precum cele franţuzeşti sau englezeşti.

Totuşi, regizorul Almodovar a avut un cuvânt greu de spus când am ales destinaţia de vacanţă pentru că scena din filmul “Totul despre mama mea”, când personajele stau de vorbă în Hopital del Mar, cu o vedere fabuloasă spre marea cea albastră mi-a rămas întipărită pe retină. Aşa că mi-am rezervat o cameră la un hotel aproape de celebra Piaţă Catalunia şi m-am pregătit să descopăr atracţiile atât de valorificate de conaţionali în poveşti, poze pe Facebook etc.

La pomul lăudat…

Să nu te duci cu sacul, spune o zicală. Recunosc, la primele incursiuni pe bulevardele Gracia, Laetana şi Rambla, m-a cam copleşit numărul celor veniţi la shopping de prin toate colţurile lumii, dar am făcut o baie de mulţime tânără, fresh, cool, relaxată, peste care grijile financiare n-au lăsat urme.Şi când am văzut că sunt cozi la casele Batllo şi Mila, deşi un bilet de intrare costă şi 20 de euro, m-am bucurat că multe persoane bine fac că nu renunţă la bucuriile sufletului.

Dacă tot am ajuns la capitolul “Gaudi”, trebuie să mărturisesc că mi-a trecut prin cap că n-ar fi tocmai pământean dacă ar fi să mă iau după viziunile fabuloase împietrite în Sagrada Familia, parcul Guell şi alte clădiri.Şi cel mai bine le-am studiat din autobuzul supraetajat pe care îl recomand admiratorilor de arhitectură (biletul pentru o singură zi costă 26 de euro). N-am ratat nici panorama de pe Montjuic şi nici pe cea de pe Tibidabo. Am petrecut o zi în Muzeul Naţional de Artă al Cataluniei, iar ochii mei s-au delectat cu Gaudi, Miro şi Dali, însă am rămas cu dorinţa de a vedea un spectacol la Gran Teatre del Liceu.

Marea, mon amour

Da, anul acesta mi-am cam sacrificat pielea pe altarul mării, dar nimic nu se compară cu o porţie de lup de mare sau de paella pe ţărmuri albastre. Dacă am ajuns la subiectul meu favorit “silueta perfectă”, trebuie să vă spun că Barcelona m-a susţinut în acest demers: mi-a oferit fructe proaspete şi sucuri delicioase în celebra piaţă la Boqueria, m-a tentat cu fructe de mare, peşti şi alte delicii light la tot pasul şi m-a făcut să merg kilometri în şir, prin cartiere selecte şi străduţe şic cât să nu pun nici un gram pe mine în 7 zile de preumblare.

În Barcelona, o masă de fructe de mare costă cel puţin 20 de euro de persoană, iar o noapte de cazare cu mic dejun în sezon porneşte de la 50 de euro. Biletele de intrare la un muzeu costă cel puţin 10 euro. Nu rataţi însă o excursie de o zi la Monteserrat, o mânăstire pe munte la o oră de mers cu autocarul. Costă 50 de euro de persoană.

Barcelona

Ce ai spune de un city-break la Istanbul?
Ce ai spune de un city-break la Istanbul?