De ce este considerat ruşinos sifilisul. Mituri şi adevăruri despre această boală

Există numeroase mituri despre sifilis care sunt pur şi simplu fabulaţii şi în care nu ar trebui să te încrezi. Iată 8 astfel de mituri despre sifilis!
17.05.2020 | Autor: Paula Rotaru
De ce este considerat ruşinos sifilisul. Mituri şi adevăruri despre această boală

Chiar dacă este o infecţie cu transmitere sexuală frecvent întâlnită, sifilisul este considerat un subiect tabu, chiar ruşinos. Însă căutările numeroase ale oamenilor pe Google privind simptomele acestei afecţiuni ar trebui să ridice un mare semn de întrebare, deoarece adresabilitatea la medic este în continuare redusă. De asemenea, există numeroase mituri despre sifilis care sunt pur şi simplu fabulaţii şi în care nu ar trebui să te încrezi.


Iată 8 astfel de mituri despre sifilis!

Sifilisul este o boală a trecutului

Din contră, sifilisul este din ce în ce mai frecvent, asta şi datorită metodelor de diagnostic, precum şi a adresabilităţii oamenilor la medic.

Un raport al Centrelor pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor din SUA arată că numărul de cazuri de sifilis a crescut, din 2001, de la 2,1 cazuri la 100.000 de persoane, la 9,5 cazuri la 100.000 de persoane în 2017.

Sifilisul apare numai la homosexuali şi lesbiene

FALS! Încă din anii 2000, rata în creştere de îmbolnăvire de sifilis s-a înregistrat atât la femei, cât şi la bărbaţi care aveau relaţii sexuale cu sexul opus.

Îngrijorător este faptul că sifilisul la femei este asociat cu un risc crescut de transmitere la făt.

Sifilisul nu se transmite prin sex oral

Şi acest mit este fals. Sifilisul se poate transmite prin contact direct cu o leziune a persoanei infectate, prin contact sexual vaginal, anal sau oral, precum şi prin placentă, în cazul gravidelor.

Sifilisul are simptome uşor de observat

Din nou, fals. Multe persoane pot avea boală multă vreme fără să îşi dea seama, pentru că simptomele sunt vagi sau ascunse privirii, cum ar fi interiorul vaginului, anusului, gurii sau sub pielea penisului. Singura metodă de a afla cu certitudine dacă ai această boală este testul de sânge realizat în cabinetul medicului.

Sifilisul este incurabil

Iarăşi, un mit fals. Sifilisul poate fi vindecat cu antibiotice, dar acestea trebuie luate la îndrumarea medicului, în dozele şi pe perioadele indicate de acesta.

Sifilisul nu este o boală periculoasă

Chiar dacă sifilisul nu prezintă întotdeauna simptome, dacă nu este tratat, bacteria Treponema Pallidum, cea care duce la instalarea bolii, se poate deplasa prin sânge, ajungând la creier sau ochi, cauzând leziuni cerebrale permanente sau chiar pierderea vederii. În cazul femeilor însărcinate care transmit sifilisul fătului există riscul ca acesta să moară.

Tratamentul pentru sifilis poate ameliora probleme deja apărute

FALS! Chiar dacă sifilisul este relativ uşor de tratat, asta nu înseamnă că daunele deja produse de infecţie pot fi reparate.

De aceea este important să te prezinţi cât mai rapid la medic dacă ai suspiciunea că ai această infecţie cu transmitere sexuală.

Dacă m-am vindecat de sifilis, nu mă pot îmbolnăvi din nou

Nu, chiar dacă te-ai vindecat de sifilis, asta nu înseamnă că ai imunitate, deci te poţi reinfecta. Prin urmare, atenţie la partenerii sexuali şi foloseşte întotdeauna prezervativul.
De asemenea, pentru prevenirea sifilisului este important să faci teste de screening periodice, mai ales dacă ţi-ai început viaţa sexuală.

Care sunt simptomele sifilisului

Simptomele sifilisului la adulţi diferă în funcţie de stadiul infecţiei, astfel:

  • Stadiul primar – afte sau vezicule la locul infecţiei (gură, anus, vagin), rotunde, nedureroase, ferme, care pot persista 3-6 săptămâni şi trec de la sine cu sau fără tratament.
  • Stadiul secundar – erupţii roşii pe piele sau leziuni pe mucoase (gură, vagin, anus), pete maronii pe palme sau pe tălpi, umflarea nodulilor limfatici, febră, dureri în gât, căderea părului în petice, dureri de cap, scădere în greutate, dureri musculare şi epuizare. Astfel de simptome trec de la sine cu sau fără tratament.
  • Stadiul latent – în această etapă a infecţiei nu există simptome vizibile şi boala poate persista în organism ani întregi până la apariţia acestora.
  • Stadiul terţiar – majoritatea persoanelor infectate nu ajung în acest stadiu, deoarece solicită tratament în stadiile anterioare. Cu toate acestea, există situaţii când se poate ajunge în acest punct, caz în care apar probleme grave, precum afecţiuni ale inimii şi ale vaselor de sânge, precum şi leziuni cerebrale cu potenţial fatal. Acest stadiu este cel mai grav şi apare la 10-30 de ani de la infectare.
Cel mai nou articol Video: