Cum ne sabotează frica de abandon relația de cuplu?

Frica de abandon reprezintă o emoție intensă și de cele mai multe ori, copleșitoare. Ce simt persoanele care trăiesc cu ea, dar mai important, ce pot face în acest sens, aflăm în articolul care urmează.

Cum se manifestă frica de abandon?

Frica de abandon este acea vulnerabilitate des întâlnită în rândul relațiilor cu codependență. Aceasta apare adesea în relațiile cu persoanele cele mai apropiate: partenerul de viață, copiii, părinții sau prietenii. Copilăria este etapa cheie în care dezvoltăm această teamă de abandon.

Mai exact, în primii doi ani de viață, dar și în copilăria timpurie, copilul din noi are nevoie de o legătură emoțională strâns legată cu părintele/cel ce îl îngrijește.

Recomandări

Sindromul “cojii de banană” la persoanele care înșală în cuplu

Ești sigură că s-a îndrăgostit de tine? Comportamente care țin, de fapt, de un început de…

Cei mai puternici factori determinanți pot fi:

• decesul/plecarea unuia dintre părinți
• lipsa de implicare emoțională a unuia dintre părinți/amândurora
• prezența fizică a părintelui, dar lipsită de contact cu copilul
• minimizarea atenției din cauza apariției unui frate/unei surori

Frica de abandon poate însă să apară și mai târziu: în cazul decesului unuia dintre partenerii de viață sau a unuia dintre părinți, în caz de divorț sau despărțire.

Citește și: Trauma abandonului afectează dezvoltarea creierului la copii. Studiu făcut de Universitatea Harvard

Cum se manifestă frica de abandon în relația de cuplu?

Cel mai adesea, frica de abandon se manifestă în cuplu și influențează negativ interacțiunea pe care o avem cu partenerul de viață. Practic, în relația de cuplu interpretezi gesturile, atitudinile partenerului într-un mod nerealist și diferit față de ce vrea acesta să îți transmită. Spre exemplu, dacă el vrea să petreacă o seară cu prietenii la bere, tu instinctual vei simți că el vrea să plece din relație cu totul.

Mai mult, de cele mai multe ori apar și deficiențele în comunicare, respectiv partenerul spune ceva și tu înțelegi cu totul altceva, iar de aici apar și gândurile care întăresc frica de abandon.

Cheia este să identificăm cum ne simțim și totodată să încercăm să depășim aceste momente, măcar parțial, exprimându-ne direct nevoile și îngrijorările.

De multe ori, conștientizarea prezenței acesteia este un prim pas important. În plus cu încredere, răbdare și îngăduință față de propria persoană, putem face progrese foarte mari și putem să ne îmbunătățim parcursul vieții.

Dacă experiență personală este apăsătoare și nu vedem nicio îmbunătățire a controlului asupra acestei temeri, ședințele de terapie ne pot fi utile. Persoana suferindă de sindromul abandonului trebuie să învețe să își gestioneze sănătos emoțiile și să aibă grijă de sine/nevoile sale.

Citește și: Trauma abandonului: rana de abandon și masca dependentului

Surse: Greatist, Very Well Mind, Psychology Today