Tu ai curaj sa o iei de la capat cand ceva nu mai merge?

Dar cand hotaram sa o luam de la capat? Ce mecanisme declanseaza aceasta nevoie acuta de schimbare radicala?
Tu ai curaj sa o iei de la capat cand ceva nu mai merge?
Tu ai curaj sa o iei de la capat cand ceva nu mai merge?

Stiu ca viata se poate schimba peste noapte, insa cred este nevoie de mult mai mult timp ca sa intelegem ce si cum s-a intamplat. Aceasta ca sa acceptam schimbarea si sa reusim sa constientizam calea pe care deja viata ne-a dus independent de vointa si implicarea noastra.

Stam si ne cramponam de aceleasi si aceleasi stereotipuri zilnice, sperand ca maine va fi mai bine. Sau daca nu mai bine, cel putin altfel. Insa nu schimbam nimic. Nu incercam nimic pentru ca suntem prea indaratnici sa lasam in urma ceea ce stim sa facem. Inertia si ineptia de a continua ceva ce se numeste „obisnuinta” ne tin pe loc.

Si nu e nimic mai rau decat indecizia, pasul batut pe loc, stagnarea, complacerea in mediocru. Curajul de a o lua de la capat atunci cand asa nu mai merge – despre asta vreau sa vorbim in continuare! Poate ca azi nu intereseaza pe nimeni ceva din ce e scris aici, dar sunt convinsa ca la un moment dat ne va interesa pe noi toti, cei ce vom deveni peste un timp.

Dar cand hotaram sa o luam de la capat? Ce mecanisme declanseaza aceasta nevoie acuta de schimbare radicala? De cele mai multe ori, mecanismele intra in actiune cand drumul pe care am pornit odata nu ne-a dus nicaieri sau dimpotriva, ne-a dus undeva, altundeva decat am sperat, cand suntem atat de dezamagiti incat am vrea sa dam timpul inapoi si sa uitam cu totul tot ce-a fost.

Insa ne lipseste adeseori curajul de a o lua de la capat, de a refuza valul care ne duce undeva unde e caldut si bine, cand noi de fapt putem si vrem ceva mult mai intens. Si totusi este atat de greu sa spunem: „Punct si de la capat!” De ce avem nevoie de curaj atunci cand incepem ceva nou? Pana la urma, nu asta e viata, o continua serie de inceputuri si sfarsituri?

Curajul este ceva solitar

Oamenilor le este tare greu sa se schimbe pe ei insisi si astfel aleg sa astepte sau chiar sa pretinda schimbarea tuturor celorlalti mai intai, a mediului, a vietii, a situatiei. Totul trebuie schimbat mai inainte de propria schimbare! La asta se reduce de fapt, atat de mult trambitata dorinta de schimbare. Comic, nu?

Curajul este ceva ce poti experimenta cu adevarat doar singur. Este o victorie privata, exclusivista, doar a ta. Ati aduna curajul de a-ti asculta dorintele cele mai profunde nu este o activitate de grup si nu deriva din acceptarea unui consens colectiv. „Nu poti zbura cu aripile viziunii altuia”, spunea Kahlil Gibran. Curajul de a spune: „Gata”, „pana aici” este o realizare solitara.