Sunt timida, dar ma tratez: fobia sociala

Nu stim daca ne-am nascut timizi sau am devenit asa din cauza educatiei, dar este sigur cat de greu e sa te lupti de unul singur impotriva propriilor temeri.
Sunt timida, dar ma tratez: fobia sociala
3. Modificări în starea de spirit Schimbările bruşte ale stării de spirit sunt de asemenea semne ale demenţei. Dacă aveţi demenţă, nu este întotdeauna uşor de recunoscut acest lucru pe cont propriu, dar este posibil să observaţi această schimbare la alte persoane care suferă. Depresia, de exemplu, este un semn tipic de demenţă precoce. Împreună cu schimbările de dispoziţie puteţi observa, de asemenea, o schimbare de personalitate, cel mai adesea, aceasta se rezumă la dezvoltarea timidităţii.

Nu stim daca ne-am nascut timizi sau am devenit asa din cauza educatiei, dar este sigur cat de greu e sa te lupti de unul singur impotriva propriilor temeri. E atat de greu sa-ti controlezi inima care incepe sa-ti bata cu repeziciune, obrajii care-ti iau foc, vocea care se pierde, senzatia acuta de ireal – ce parca nu se mai sfarseste! Dar exista solutii si la aceasta problema.

Chiar daca stii ca frica este un sentiment necesar si binevenit, fiind cel mai important mijloc de aparare si conservare, nu poti diferentia, ca si emotie, o situatie cu adevarat periculoasa de frica de a schimba o vorba-doua cu o persoana noua, pe care creierul tau o eticheteaza ca fiind periculoasa (fara a avea insa nici un argument in directia aceasta).

Sau de situatia fireasca de a vorbi in public. Sau de a merge singur intr-un bar sau la un party. Sau de a-ti apara un drept comun. Sau pur si simplu de a interactiona cu o persoana de care te-ai simti atras intr-un context anume.

Lupta cu tine!

Daca toate aceste simptome nu-ti dau pace este momentul sa intervina lupta cu noi insine, nevoia acuta de a ne debarasa de gandurile eronate si daunatoare care ne imobilizeaza, ne paralizeaza, ne angoaseaza. Senzatiile sunt puternice si foarte asemanatoare „transei” anterioare unui atac de pa­nica, atunci cand totul se naruie parca in jurul nostru si pierdem controlul asupra propriei persoane, asupra gandurilor, senzatiilor si chiar asupra reactiilor fiziologice ale organismului nostru.

Aceasta teribila frica, transformata nu stiu cum si cand si nici nu stiu nici macar de ce in fobie sociala, devine patologica, luand forma unui „monstru” inventat de mintea noastra, ce nu conteneste sa ne persecute permanent!