Punct şi de la capătul profesiei!

Nu ştiu cum s-au aliniat ori nu s-au aliniat astrele în ultimele luni, dar am auzit o mulţime de mărturii ale unor apropiaţi sau abia cunoscuţi care au decis să facă o schimbare majoră în carieră. Adică şi-au luat rămas bun de la o companie ori de la o poziţie, cu gândul să facă altceva, mai bun, mai interesant, poate chiar mai bănos.
Punct şi de la capătul profesiei!

Nu ştiu cum s-au aliniat ori nu s-au aliniat astrele în ultimele luni, dar am auzit o mulţime de mărturii ale unor apropiaţi sau abia cunoscuţi care au decis să facă o schimbare majoră în carieră. Adică şi-au luat rămas bun de la o companie ori de la o poziţie, cu gândul să facă altceva, mai bun, mai interesant, poate chiar mai bănos.

Oamenii din jurul meu încep să iasă încet-încet de sub umbrela precautului „e criză, nu mişcă nimic pe piaţa muncii” şi fac gesturi profesionale curajoase din care avem cu toţii ceva cât de mic de învăţat.

Suntem departe de fantasticul model american aflat mereu în mişcare – acolo, cam la 5 ani, angajaţii fac un pas important într-o direcţie sau alta a carierei, cu schimbat de stat, schimbat de funcţie, schimbat de priorităţi. Pe piaţa românească precauţia are prioritate, deşi lucrurile nu sunt foarte departe de o modificare.

Valul 30 şi

Vă pomeneam de oameni cu care m-am intersectat şi care au avut curajul să spună că aşa nu mai merge într-un moment în care toată lumea le şoptea speriat „bine că merge”. Schimbarea majoră în profesie se întâmplă în rândul oamenilor din această zonă de vârstă şi e uşor să îţi dai seama de ce – dacă nu acum, atunci când, îţi vor răspunde temerarii.

Au rate, poate nu foarte mari, probabil nu şi-au întemeiat încă o familie, se simt dezamăgiţi, blazaţi de un loc de muncă pe care îl au probabil de pe vremea când cântau „ca la 20 de ani” şi simt că dacă nu fac mişcare acum, niciodată nu va mai fi momentul lor – va fi al ratelor, al copiilor, al apropierii de 40 şi.

Şi acum încotro?

Numărul tinerilor care încearcă o intrare reuşită în lumea afacerilor a scăzut de când cu temuta criză, dar nu a dispărut de tot. Există curajoşi care vor să transforme acest minus care ne bântuie deja de ani buni într-un plus al lor.

Dacă nu pleacă pentru un bussines care să le poarte numele, atunci îndrăznesc să ceară posturi asemănătoare în companii care îi evaluează mai bine – poziţii cel puţin egale cu cea pe care o părăsesc, dar mai bine plătite şi recompensate cu felurite beneficii.

Mai sunt şi cei care fac o schimbare radicală şi, folosindu-se oarecum de ce au învăţat în domeniul de până acum, se aruncă, plini de elan, într-unul cu totul nou. Poate fi unul „învecinat” al celui vechi, pentru care nu mai au nevoie de studii în plus, poate fi la polul opus, aşa că se întorc la cărţi şi definiţii. Oricum ar fi, lumea profesională se învârte, iar din asta nu poate ieşi decât ceva bun. Cu toată recesiunea, poate e momentul să te întrebi cât de mulţumit eşti de ceea ce faci zi de zi, cel puţin 8 ore.