Metoda ESPERE sau cum să înveţi să comunici sănătos

Copiii noştri învaţă matematici complicate, limbi străine cu terminaţii imposibile sau reţin ani istorici ai bătăliilor importante. Însă nu prea îi învaţă nimeni să comunice, să exprime cu uşurinţă ceea ce simt, să îşi asume şi să nu caute vinovaţi în relaţii. Am descoperit, însă, un pedagog specializat în metodă ESPERE care, încă de la grădiniţă, îi învaţă pe copii să aibă relaţii sănătoase.
Metoda  ESPERE sau cum să înveţi să comunici sănătos

Gestionarea cuvintelor in metoda ESPERE

C.S.Î.D: Înţeleg că e o metodă care te învaţă cum să blochezi cuvintele care nu îţi sunt pe plac. Însă, dacă le primeşti, e un semn că a existat o situaţie similară  în trecut, iar tu ai suferit o traumă. Cum putem rezolva asta? 

C.O.: Asta  depinde  de fiecare în parte, nu e o reţetă. Noi spunem aşa: nu putem schimba trecutul dar putem schimba felul în care îl privim şi atunci dacă schimbăm puţin optica princare privim acea situaţie, pur şi simplu sufletul are resurse să se vindece. 

C.S.Î.D: Adică să înţelegem de ce persoana a făcut gestul care ne-a rănit? Că poate şi el era supărat/ rănit? 
C.O.: 
Să nu ne oprim doar  la “de ce”, pentru că acesta e doar la nivel raţional. Pur şi simplu să înţelegem cum s-a desfăşurat atunci situaţia şi să vedem care era responsabilitatea noastră. Pur şi simplu să aleg. Pot să aleg să rămân cu supărarea sau să o las de-o parte. 

Când vizualizăm situaţia, totul devine mai clar: avem cuvântul care a pornit de la celălalt şi l-am adus la jumătate, eu nu am ştiut să mă proiejez, l-am luat şi m-a rănit. În clipa în care îl primesc, în sufletul meu se nasc sentimente. Dar sentimente care îmi aparţin mie, nu altcuiva şi atunci eu pot să aleg. Ce fac cu supărarea mea? Rămân tristă şi îl las să îmi mănânce energia sau mă hotărăsc să o las de-o parte? Aleg inconştient să rămân supărat sau aleg în mod conştient să trec mai departe? De regulă facem multe lucruri inconştient şi le lăsăm undeva în subconştient, corpul consumă multă energie să ţină totul ascuns şi cu următoarea situaţie similară răbufnim în gesturi antirelaţionale, sau în autoîmbolnăviri. 

C.S.Î.D.: Înţeleg că e o metodă care se practică pe toate categoriile de vârstă. Dumneavoastră aţi ales copiii. 
C.O.: 
Da. Nu doar cu copiii, dar lucrând zi de zi cu ei îmi e uşor. Copiii primesc mai uşor informaţia, ei nu îşi pun întrebarea “de ce” sau nu spun “asta nu se poate”. Ei pendulează uşor între lumea reală şi cea imaginară şi e simplu să le spunem: “Uite, păpuşa asta e supărarea ta sau vorba rea sau vorba bună”. Pe când adulţii vin şi spun “Obiectul ăsta este rana? Şi eu acum trebuie să îl pansez? Asta e o prostie”. „Cum ar putea o aşa copilărie să mă ajute?” Pentru adulţi e mult mai greu de acceptat, dar experienţa arată că gesturile acestea funcţionează şi în foarte multe cazuri au salvat vieţi. 

C.S.Î.D.: Cum faceţi acest lucru la grădiniţă? 
C.O.:
 În primul rând îi învăţ cum să îşi gestioneze cuvintele. Suntem tentaţi să spunem că altul trebuie să facă ceva pt noi. De exemplu, un copil merge în sala de clasă şi se aşteaptă că acela pe care îl întâlneşte în cale să se dea la o parte şi dacă nu face asta, îl loveşte. 

Eu îl învăţ că îl poate ocoli. E responsabilitatea noastră să facem lucruri pentru noi. Nu trebuie să te aştepţi să facă altul ceea ce îţi doreşti tu pentru tine. Îi învăţ că fiecare om este responsabil pentru dorinţele lui, că ne stă în putere să facemceva pentru dorinţele noastre. Îi ajut să devină mai răbdători. 

C.S.Î.D: E foarte important să ştim de mici că avem responsabilităţi, nu doar aşteptări. 
C.O.:
 Da, celălalt să facă, el să îmi dea, el să înţeleagă ce vreau fără să îi spun eu, să ghicească. Nu se poate, celălalt nu ne ghiceşte gândurile. 

Când îl iei de gât pentru că îl placi, poate el se crede în pericol, e posibil să creadă că vrei să îl loveşti şi atunci eu îi învăţ să îşi pună sentimentele în cuvinte , nu doar în gesturi. Gesturile nu sunt suficiente pentru a ne înţelege, de asta s-au inventat vorbele. 

Pagina 2 din 2
Recomandări:
De ce NU spui NU?
De ce NU spui NU?
Singurătatea: ce ascunde?
Singurătatea: ce ascunde?