Jurnalul unui om bogat, dar nefericit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.

„Se spune că banii nu aduc fericirea, iar eu cred că am simţit asta pe propria piele. Am fost dintotdeauna un tip care a ştiut să facă bani. Bineînţeles că am avut şi foarte mult noroc, de multe ori în viaţă am fost persoana potrivită la locul potrivit. Iar asta mi-a adus un succes financiar pe care mi l-am dorit întotdeauna şi pe care l-am realizat încă de tânăr.

Acum însă, privind în urmă, pot spune că nefericirea vieţii mele a constat în faptul că, de foarte multe ori, persoanele din jurul meu mi-au înşelat încrederea şi asta m-a făcut să sufăr enorm. Am avut mulţi parteneri de business care mi-au tras ţeapă, cum se spune în popor.

Recomandări

Jurnalul unui bărbat care şi-a regăsit credinţa în Dumnezeu

Jurnalul unui om care nu mai avea mult de trăit

Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi cu angajaţi de-ai mei ce au încercat să spolieze firmele la care îi angajam. Însă am spus că aşa este în business şi am mers mai departe. Nu mi-a fost simplu să rezolv problemele financiare sau să angajez alte persoane, dar am fost nevoit să o fac.

De fiecare dată însă mă gândeam cum pot anumite persoane să te mintă în faţă. Să îţi spună ce doreşti tu să auzi, iar pe la spate să te fure. Astfel, suferinţa a fost pe două planuri – pe de o parte, financiară, dar, mai mult decât atât, sufletească.

În plan sentimental, acelaşi ghinion. De mii de ori m-am întrebat dacă nu cumva succesul sau norocul financiar venea la pachet cu un ghinion imens din perspectivă afectivă. Dacă suferinţele pricinuite de partenerii sau angajaţii care mă furau erau cumva de înţeles. Cele provocate de sexul opus mă făceau să cred că nu reprezint decât o puşculiţă cu bani ce aştepta să fie devorată.

Aşa am ajuns să apelez la psiholog… Nu mai aveam încredere în nimeni, nu credeam că am pe cineva la care să îmi descarc sufletul şi căreia să îi pese. Credeam că toţi văd în mine doar banii, iar asta mă durea foarte tare.

Lucrând cu tine, am început să înţeleg unde greşesc. Mi-am dat seama că eu îmi doream o atmosferă de familie la firmele mele, ceea ce nu prea se poate realiza. Astfel încât am regândit un pic piramida organizaţiilor ca să am un control mai bun.

Legat de relaţiile cu femeile, din nou mi-am dat seama că o bună parte din vină o purtam eu. Voiam să impresionez repede, să ard etape, să am ceea ce îmi doresc. Cu alte cuvinte, mă comportam în relaţiile cu femeile ca în business. Veni, vedi, vici…

Mai mult decât atât, mi-am dat seama că nu ştiam să construiesc o relaţie cu o femeie, de la noţiunea de respect până la viaţa sexuală. Iar asta, pentru vârsta şi experienţa mea de viaţă, este absolut jenant. Însă, în timp, am tot lucrat la comportamentele mele şi am văzut că răspunsul sexului opus nu s-a lăsat foarte mult aşteptat.

Aşa am reuşit să îmi fac o relaţie adevărată, poate prima relaţie de acest fel. Şi asta s-a întâmplat nu din cauza femeilor cu care am fost, ci, evident, din cauza mea. Sunt mândru şi bucuros de ceea ce simt şi trăiesc acum. Mi-am dat seama care sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă şi asta mă face să cred că sunt pe drumul cel bun. Nu mă mai simt singur sau ghinionist, tocmai pentru că am schimbat elementele care mă duceau la acest rezultat.”

Autor: Psiholog Constantin Cornea