Europenii, intre munca si odihna

In Romania, n-am simtit niciodata bucuria pauzei de masa. Nu vorbesc strict despre compania unde lucrez, ci despre acea senzatie, cand bat strazile in jurul pranzului, ca lumea care rade pe banci, prin parcuri, pe la terase, cu un sandvis in mana, a uitat pentru 60 de minute ce e aia tastatura, ce-o mai insemna si ala termen de predare!
Europenii, intre munca si odihna
Europenii, intre munca si odihna

Ma fascineaza intotdeauna in desele mele vizite la Roma cultul italienilor pentru pauzele de masa, pentru acel „cand muncim, muncim, cat lenevim, pai lenevim”. La fel si francezii. Cat n-au dezbatut ei daca sa deschida sau nu marile magazine si duminica. Multi au urlat ca „non!”.

In Romania, n-am simtit niciodata bucuria pauzei de masa. Nu vorbesc strict despre compania unde lucrez, ci despre acea senzatie, cand bat strazile in jurul pranzului, ca lumea care rade pe banci, prin parcuri, pe la terase, pe trotuare, in fata firmelor si, cu un sandvis in mana, a uitat pentru 60 de minute ce e aia tastatura, ce-o mai insemna si ala termen de predare si unde o fi si mobilul ala, cui ii pasa?!

Strainii chiar savureaza pauzele de care va povestesc, si este o reala placere sa ii vezi zgomotosi, umpland localurile si profitand de fiecare minut liber, constienti ca e numai si numai in avantajul lor. Ca, pana la urma, ca sa functioneze bine la locul de munca au neaparata nevoie sa evadeze periodic din el. Trup si gand. Desigur, apar si extremele.

Grecii, de exemplu, la care am observat niste interminabile pauze de dupa-amiaza, in care n-a fost chip sa gasesc, cu orele, o farmacie deschisa. De altfel, nemtii le-au reprosat acest obicei, atunci cand Europa intreaga le-a intins grecilor o mana plina de bani.

Cum sta Romania in statisticile muncii

O monitorizare a EIROEuropean Industrial Relation Observatory ne desemna angajatii cu cele mai multe ore muncite saptamanal si cu cele mai putine zile de concediu, dintre toti cetatenii Uniunii Europene. Potrivit statisticii, noi aveam 41,2 ore pe saptamana muncite efectiv, urmati de Malta (40,7 ore pe saptamana), Marea Britanie (40,6 ore), Luxemburg (40,6 ore), Bulgaria si Slovenia (cate 40,5 ore).

La fel, cele 20 de zile de concediu de odihna pe an ne situeaza tot la coada clasamentului realizat la nivel de Uniune. Tarile din UE in care se munceste cel mai putin sunt Finlanda (doar 37,3 ore pe saptamana muncite efectiv), Franta (37,4 ore), Irlanda (37,4), Italia (37,9), Danemarca (38,2), Belgia (38,2) si Suedia (38,3). Cele mai multe zile de concediu de odihna se acorda in Danemarca si Germania (cate 30 pe an), urmate de Italia (28).

In acest context, la noi a inceput dezbaterea aprinsa pentru Codul Muncii schimbat la fata, care mareste numarul orelor pe care le putem lucra saptamana de saptamana. Daca cel vechi spunea: „durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

Cand munca se efectueaza in schimburi, durata timpului de munca va putea fi prelungita peste 8 ore pe zi si peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada maxima de 3 saptamani, sa nu depaseasca 8 ore pe zi sau 48 de ore pe saptamana”, cel modificat cu mare scandal prevede urmatoarele: cele 3 saptamani sa fie prelungite la maximum 6 luni, perioada care poate fi stabilita si negociata prin Contractul Colectiv de Munca.

Prin derogari speciale, in cazul joburilor unde nu poate fi intrerupta activitatea, aceasta perioada se poate prelungi pana la un an. Asadar, in codul nou angajatul poate fi obligat sa lucreze mai des ore suplimentare.

 

 

 

Job, casa, job… Dar relaxarea unde e?
Job, casa, job… Dar relaxarea unde e?