Fericirea: de ce ne e greu să o atingem?

Fericirea este acea stare atât de greu de atins și de păstrat!
24.06.2021 | Bianca Poptean
Fericirea: de ce ne e greu să o atingem?

Cu toții tânjim să experimentăm fericirea și, din păcate, nu prea reușim. Ne bucurăm când atingem câteva clipe de fericire, însă am vrea să putem păstra cât mai mult acea senzație.

 

Sigur ați trait sentimentul pe care și eu l-am experimentat când am început Facultatea de Jurnalism. Treceam prin toate sesiunile gândindu-mă ce fericită voi fi când voi termina facultatea. Apoi, când am început să fac cursuri de dezvoltare personală. Mă încerca – la începutul cursului – un entuziasm vecin cu fericirea la gândul cât de multe lucruri voi știu eu la finalul cursului. Și am experimentat asta și când am început primul workshop, și al doilea și al douăzecelea. Doar că mai multe cursuri, specializări, doi copii și aproape trei facultăți mai târziu am realizat că fericirea nu se atinge în momentul în care treci de un hop. Și cred că suntem cu toții familiari cu această idee. Simțim, ce-i drept o senzație temporară de bucurie, dar care dispare destul de rapid.

 

Fericirea explicată prin intermediul psihologiei evoluționiste

 

În cartea „Social Leap”, scrisă de William von Hippel, autorul încearcă să explice funcția evolutivă a fericirii. El se întreabă de ce evoluția ne-a jucat pe degete, alimentându-ne visul că realizările noastre ne vor oferi fericire constantă pe tot parcursul vieții, ca apoi – odată împlinite realizările dorite – să observăm că acestea nu ne oferă starea de fericire la care ne așteptam? Scriitorul ne invită să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim cum doi dintre strămoșii noștri, care conduc un grup de vânătoare și ucid un animal de mari dimensiuni se întorc la triburile lor cu acest trofeu mult râvnit: carnea animalului, primind nenumărate dovezi de recunoștință din partea grupului de apartenență. Situația continuă astfel: unul dintre ei rămâne permanent fericit, în timp ce celălalt se întoarce la starea sa obișnuită, după o săptămână. Primul individ se simte mulțumit și se hrănește mai mult timp din sentimentul pe care l-a avut atunci când a finalizat o vânătoare de succes. Celălalt strămoș, în schimb, experimentează o senzație de gol interior, încercându-l deja dorința de a recâștiga acel sentiment de fericire.

Ceea ce concluzionează William von Hippel este că al doilea individ va obține mai mult prestigiu, mai mulți prieteni și mai mulți parteneri romantici, fiind și cel care va fi tratat mai bine la bătrânețe. Se pare că incapacitatea strămoșilor noștri de a obține fericirea permanentă i-a împins să se străduiască din ce în ce mai mult. Cei care s-au zbătut mai mult au avut mai mulți copii decât cei care au făcut un lucru de care, ulterior au fost mândri și apoi s-au relaxat. Ceea ce înseamnă că noi suntem stră-stră-stră-nepoții celor care s-au zbătut mai mult.

 

Ce ne face să fim, de fapt, fericiți?

Miliardarul și fondatorul CNN spunea: „Nu veți găsi niciodată un super-om care să nu fie motivat cel puțin parțial de un sentiment de nesiguranță”. Un studiu condus de Shigehiro Oishi de la Universitatea din Virginia a constatat că oamenii care au fost moderat mulțumiți de viața lor au obținut scoruri mai mari în ceea ce privește satisfacția vieții.

Psihologul evoluționist Laith Al-Shawaf a scris recent un eseu despre explicațiile proximale versus cele finale ale comportamentului. Pentru a simplifica, o explicație imediată este motivul imediat al unui anumit comportament. De ce x persoană și-a schimbat locul de muncă într-un moment impulsiv? Acea persoană crede, de fapt, că astfel va fi mai fericită.

Fericirea este o recompensă pe care credem că o primim pentru faptul că facem ceva care, în principiu, întărește condiția darwiniană. Obținerea mai multor resurse (bani), creșterea statutului social, îmbunătățirea aspectului sau sănătății noastre, ajutorul oferit persoanelor la care ținem.

Descoperiri uimitoare legate de bunăstare

Cercetările sugerează că avem o „ierarhizare interioară”, în care fericirea noastră depinde în principal de modul în care ne comparăm cu grupurile noastre de semeni. Un bancher care câștigă un salariu de șase cifre nu se compară cu afaceristul care produce doar câteva zeci de mii de dolari. Se compară cu prietenul său, avocat, care tocmai a devenit partenerul unei importante firme de avocatură, ceea ce înseamnă că ar putea câștiga un salariu mai mare de șase cifre. Practic, studiul spune că ne comparăm cu cei care câștigă mi mult, fapt ce poate să ne inhibe starea de fericire.

Un alt studiu recent privind relația dintre educație și bunăstarea oamneilor a dezvăluit un rezultat surprinzător. Cercetătorii au descoperit că un motiv pentru care oamenii își doresc să investească în propria educație constă în faptul că sunt convinși că vor avea mai mult timp liber decât oamenii cu mai puține studii. Cu toate acestea, se pare că oamenii cu mai multă educație au de fapt mai puțin timp liber. Lucrează mai mult, iar acest lucru ridică așteptările și le reduce satisfacția vieții. Studiul a concluzionat că educația nu a avut niciun impact asupra bunăstării.

În mod similar, o prezentare generală a 23 de studii a constatat că la nivel individual, IQ-ul nu are nicio legătură cu fericirea.

De ce simțim fericire?

Factorii dăunători includ decesul unui partener sau copil, separarea sau divorțul și pierderile financiare majore (de exemplu, falimentul). Factorii pozitivi au fost căsătoria, copiii și un câștig financiar major (de exemplu, moștenire sau câștiguri la loterie).

Pentru a trage o concluzie, având în vedere că puțini dintre noi vor moșteni bani de la un unchi bogat sau vor câștiga la 6 din 49, stabilirea de relații cu oamenii pe care îi iubim este cea mai bună „armă” a noastră către fericirea de lungă durată.