Bilant retrospectiv la sfarsit de an. Ce faci daca rezultatele nu sunt fericite?

E iar decembrie, sfarsit de an, sfarsit de resurse, de rabdare, sfarsit de finante si sfarsit de... noi. Ne simtim sfarsiti poate si pentru ca anul ce s-a scurs a fost un an de criza economica – lung, bolnav si agitat. Si daca e sfarsit de an e si bilant retrospectiv.
Bilant retrospectiv la sfarsit de an. Ce faci daca rezultatele nu sunt fericite?
Bilant retrospectiv la sfarsit de an. Ce faci daca rezultatele nu sunt fericite?

E iar decembrie, sfarsit de an, sfarsit de resurse, de rabdare, sfarsit de finante si sfarsit de… noi. Ne simtim sfarsiti poate si pentru ca anul ce s-a scurs a fost un an de criza economica – lung, bolnav si agitat. Si daca e sfarsit de an e si bilant retrospectiv.

Ce trist trecut, dar mai ales ce perspective sumbre! In fiecare dintre noi, se naste teama de mai rau, ce pare sa tot vina. Bilantul asta naste remuscare, neputinta si vina. Ne simtim vinovati fata de rezultate si impotenti si slabi fata de perspective!

Vinovati ca n-am putut, ca n-am stiut, ca n-am facut, vinovati ca n-am plecat, ca am ramas, ca am pierdut, vinovati ca a mai trecut un an prin noi si tot degeaba! Cu totii suntem cuprinsi de teama si de griji, cu totii resimtim blazare si resentimente, cu totii invinovatim si ne invinovatim in disperarea de-a gasi un cal ispasitor ce parca ar mai diminua din consecinte. Si apoi, intotdeauna vinovatia face casa buna cu rusinea.

Rusinea pentru mii de cenzuri, pentru sute de renuntari si pentru zeci de „Nu-uri” spuse celor dragi. Iar noua moda romaneasca presupune obligatoriu invinovatirea colectiva: toata clasa politica, toata presa, toti profesorii, toate bancile! Si lista poate continua la nesfarsit.

Dar sapand mai adanc, gasim acolo doar un singur vinovat: noi insine. Si chiar daca intepatura incomoda a vinovatiei presupune moralitate si este benefica intr-un proces firesc de dezvoltare si de evolutie umana, uneori nu e decat o buba putreda ce dimpotriva, ne trage-n jos, ne depreseaza, ne face sa ne plafonam si ne dezvolta parca pasivitatea si resemnarea in fata tuturor problemelor ce ne-nconjoara.

Fie ca e vorba de perspectiva somajului, a salariului meschin, a lipsei fondurilor pentru vacante, pentru garderoba, facturi, mancare sau medicamente, suntem paralizati. Acesta e cuvantul! Vinovatia are intotdeauna gust de esec! Sau esecul gust de vinovatie?

Criza nu s-a terminat si se anunta peste iarna a fi si mai dura. Efectele ei negative se vor face simtite inca mult timp de acum incolo. Fiecare proceseaza stresul economic si anxietatea in mod diferit. Dar neajunsurile materiale influenteaza tot: relatiile dintre oameni, somnul, stima de sine, moralitatea, cheful de viata, scara valorica, chiar si pe noi, in esenta noastra.

Iar aceasta criza mondiala face ca aceste dimensiuni modificate sa devina comune si normale, neducand altundeva decat la adancirea agoniei!
 

Emilia Potenteu - psiholog
Emilia Potenteu este psiholog şi a fost colaborator al revistei şi site-ului “Ce se întâmplă, doctore?”. Emilia Potenteu este autor al multor texte dedicate problemelor psihologice de cuplu, problemelor sexuale care intervin în cuplu, dar şi provocărilor pe care le ridică educaţia sexuală ... citește mai mult
Cel mai nou articol Video:
Tratamente cosmetice pentru piele după sezonul de vară- Dr. Victor Clătici