Parenting în izolare: 5 sfaturi ca să îţi ajuţi copilul cu lecţiile online

Nu este o perioadă uşoară, dar, este, cu siguranţă o etapă în care inventivitatea, răbdarea, creativitatea şi toleranţa sunt într-un antrenament continuu.
Parenting în izolare: 5 sfaturi ca să îţi ajuţi copilul cu lecţiile online
foto sutterstock/Parenting în izolare: 5 sfaturi ca să îţi ajuţi copilul cu lecţiile on line


Pandemia COVID 19 a schimbat radical viaţa multor familii. Grădiniţele şi şcolile rămân închise, iar pentru părinţi şi copii, în eaglă măsură, acomodarea cu şcoala on line nu este uşoară. În plus, motivarea copiilor este destul de greu de realizat, iar statul în casă îi afectează în mod neplăcut pe toţi. Copiilor de toate vârstele distanţarea socială li se pare un hop greu de trecut, mai cu seamă că interconectivitatea este un factor principal de dezvoltare.
În aceste condiţii, părinţii sunt primii care au nevoie de îndrumări în a gestiona situaţia cât mai bine în condiţiile date. Iată ce lucruri vă stau la îndemână.

Planificaţi întregul program al zilei împreună cu copilul

Chiar dacă mersul la şcoală sau la grădiniţă nu mai sunt o opţiune, un orar aproximativ al trezirii este necesar. Copiii au nevoi complexe, de la rutină şi predictibilitate, până la varietate şi elementul surpriză. Nu există o reţetă universal valabilă în afară de instinctul parental, care vă îndrumă când să alternaţi aceste aspecte.

O variantă foarte bună de planificare este discuţia la micul dejun. Majoritatea familiilor, cu un părinte stând acasă, se pot bucura de prima masă a zilei împreună, pe care, în mod normal, fiecare ar fi servit-o după un alt program. Implicarea copilului în alegerea meniului de dimineaţă îi dă şansa de a se simţi important, valorizat, respectat. De altfel, această variantă este valabilă pentru toate mesele zilei. Nu ezitaţi să îi cereţi ajutorul în pregătirea şi aşezarea mesei.

După micul dejun, puteţi negocia orele de lucru, orele de relaxare, activităţile pe care le aveţi în plan pentru acea zi. Menţionaţi copilului că şi voi trebuie să lucraţi de acasă, astfel încât să conştientizeze, că, în această perioadă, cu toţii avem responsabilităţi pe măsura vârstei.

Lăsaţi loc pentru schimbare

Indiferent de vârsta copilului, această perioadă, în care programul lor nu se mai desfăşoară în modul obişnuit, îi afectează mai mult decât pot ei exprima. Astfel că, dacă observaţi că cel mic este mai agitat şi mai lipsit de concentrare pe activităţile care presupun studiu sau învăţare, alegeţi activităţi care să îi canalizeze energia fizică. Fie în perimetru apropiat domiciliului, fie în casă. Rugaţi-l să vă ghideze şi să vă „antreneze” asemeni orelor de sport pe care le avea în mod obişnuit – dacă este copil de grădiniţă sau de şcoală primară. Pentru vârstele mai mari poate funcţiona o competiţie: „hai să vedem cine poate face exerciţiul x de mai multe ori”.

Instituiţi un plan de recompense şi întăriţi-i stima de sine

Competiţia, nevoia de recompensă şi recunoaştere socială sunt în natura umană. Stabiliţi o metodă de contorizare a realizărilor copiilor şi o gratificaţie mai mult sau mai puţin simbolică, dar neapărat palpabilă. „Cutia cu lucruri bune”, „Borcanul campionilor”, „Agenda copilului talentat” – orice poate funcţiona, atâta vreme cât are o reflectare fizică a lucrurilor pe care cel mic a agreat să le îndeplinească corect. La sfârşitul săptămânii, punctele acumulate de cel mic se adună şi vine recompensa.
De asemenea, funcţionează spiritul de competiţie şi stima de sine: puteţi menţiona că, la revederea cu colegii, vor putea să-şi compare ce au lucrat.

Discutaţi deschis ori de câte ori sunteţi în impas

Nu omiteţi un lucru esenţial al dezvoltării: copiii înţeleg întotdeauna mai mult decât pot exprima. Şi simt mai mult decât puteţi vedea. Ori de câte ori vă aflaţi în faţa unui refuz venit din partea celui mic, căutaţi, cu răbdare, să aflaţi substratul. Discutaţi deschis cu el despre perioada în care suntem, despre ce îl deranjează, despre ce vă deranjează. O discuţie în care el să se simtă luat în serios şi ascultat face minuni.

E foarte complicat, în această perioadă, să răspundeţi milioanelor de întrebări şi solicitări venite din partea copiilor. Dar veţi constata că discuţiile prelungite de 10-15  minute, despre ceea ce îl preocupă sau îl interesează vor compensa cu 30-40 de minute în care el, deşi pare preocupat de joacă, va procesa ce i-aţi spus în propria minte. Asta înseamnă că, în acest interval de timp, aveţi o scurtă pauză de a vă ocupa de problemele voastre.

Nu încercaţi prea mult dintr-o dată

Perioadele de studiu on line sau individual trebuie crescute gradual. Copii cu vârste între 2 şi 3 ani nu se pot concentra mai mult de 15 minute pe o activitate care presupune studiul şi statul la masă. Copiii între 4 şi 5 ani pot sta 30 de minute pe un domeniu de învăţare. Cei peste 6 ani, ajung până la 40 – 45 de minute de concentrare de activităţi.

Nu există nici aici formule „minune” pentru că, în funcţie de temperamentul copilului, unii pot participa din proprie iniţiativă la completarea temelor de lucru, alţii trebuie motivaţi. Dar, în condiţiile date, mai ales pentru cei care primesc teme de rezolvat, participarea părintelui în calitate de co-partener, jucând rolul colegului de bancă poate duce la rezultate remarcabile.

Atenţie la mediul on line

Şcoala şi grădiniţa s-au mutat pe internet, dar aceste nu a fost şi nu o să fie niciodată doar un mediu de informare şi învăţare. Pericolele on line sunt nebănuite, aşa că avertizaţi-vă copilul să nu discute cu persoane necunoscute, să nu furnizeze informaţii personale şi să închidă orice site, pagină, platformă cu aspect dubios sau agresiv. Învăţaţi-i să vă raporteze orice tentativă de acest gen şi stabiliţi care sunt platformele de învăţare pe care le pot accesa.
Din nou, discuţiile deschise despre ce pericole îi pot pândi şi modul cum trebuie să reacţioneze sunt un factor important. Hărţuirea on line este mai activă ca oricând în această perioadă.

Ţineţi legătura cu educatorii, profesorii şi cu ceilalţi părinţi

Informaţi-vă cu privire la sarcinile pe care copilul le-a primit de la educatori şi faceţi cunoscut celui mic acest lucru. Este o perioadă în care parteneriatul părinte-copil se poate consolida şi mai mult, la fel relaţia dintre părinte şi educator. Consultaţi-vă cu alţi părinţi despre modalităţile în care îşi motivează copiii şi ce activităţi la domiciliu fac pentru a-i relaxa şi a le menţine interesul. Organizaţi sesiuni de întâlniri online cu colegii, în afara orelor de studiu, mici „petreceri” pe platforme de comunicare precum Zoom sau Skype.
Multe teatre pentru copii difuzează spectacole prin intermediul reţelelor de socializare, iar vizionările în grup pot fi o experienţă interesantă.

Important pentru părinţi: nu este o perioadă uşoară, dar, este, cu siguranţă, o perioadă în care inventivitatea, răbdarea, creativitatea şi toleranţa sunt într-un antrenament continuu. Nu cereţi imposibilul de la voi şi nu ezitaţi, în momentele de impas, să cereţi ajutor. Şi, cel mai important: nu este deloc momentul să căutaţi perfecţiunea în parenting. Acum sunteţi cel mai bun părinte pe care copilul vostru îl poate avea.