Nimic nu este mai natural decât să fii părinte? Ei bine, nu! Opinia psihologului

Mult timp experiența de a avea copil, de a fi părinte a fost asociată cu mult roz, iubire infinită, bleu, inimioare, ursuleți de pluș, baloane de săpun. Și mesajul că viața este incompletă fără copii… Și multe altele. Presiunea socială de a deveni mamă, în special, lasă urme adânci în unele relații devenite familii cu copii pentru că trebuie. Ce spun însă specialiștii în sănătate mentală despre asta? Căci știm cu toții despre ce spune gura satului? Am stat de vorbă pe acest subiect cu Alina Pop, psihoterapeut.

CSÎD: În popor, se spune că nimic nu este mai natural decât să fii mamă… Tată… Dar nu  se menționează că sunt eforturi, în unele momente aceste roluri sunt greu de  dus…

Recomandări

Cele mai bune articole de îmbrăcăminte în care să dormi, conform experților

Tragica poveste a gemenei siameze care a trăit lângă sora ei moartă

Alina Pop: Astăzi, avem parte de multe studii care ne ajută să contrazicem miturile care s-au format în jurul perioadei parentale, cum ar fi faptul că vine natural și că nimic nu este mai natural ca aceasta. În cartea „Mother Brain: How Neuroscience is Rewriting the Story of Parenthood”, Chelsea Conaboy  susține că “instinctul matern” este ceva ce se dezvoltă odată cu conexiunea cu copilul. Cu cât petrecem mai mult timp alături de copil și îl îngrijim, cu atât vom simți mai mult acest natural și că, nicidecum, nu este ceva dat. Experiența își spune cuvântul în cât de naturală ni se pare îngrijirea copilului.

Cu cât se implică mai mult în creșterea copiilor taților le va fi mai simplu să-și asume acest rol

CSÎD: Care este situația în cazul taților?

Alina Pop: Și acest lucru este valabil și în cazul taților – cu cât petrec mai mult timp conectându-se și având grijă de copilul lor, cu atât vor simți că le este mai ușor.

Viitorii părinți trebuie să seteze așteptări realiste

CSÎD: Și totuși… viitorii părinți trebuie să știe că i-ar putea aștepta și momente grele…

Alina Pop: Da, din păcate nu se vorbește îndeajuns despre greutățile pe care le întâmpină părinții și, de cele mai multe ori, rușinea este cea îi ține pe părinți să spună despre experiența lor. Am auzit de multe ori între ușile închise ale cabinetului replici de tipul:

„Cum să spun că îmi e greu? M-aș face de râs.”

„Ce fel de mamă aș fi dacă m-aș plânge că nu mai pot?”

„Mamele și când nu mai pot, mai pot un pic, așa că n-am de gând să fiu eu cea care nu mai poate.”

„Am spus că îmi e greu și știi ce mi-a zis soacra mea? Cine te-a pus să faci copii? Eu făceam și curat în casă, stăteam și cu copiii și îmi așteptam și bărbatul aranjată.”

Devine destul de clar că, atunci când vorbesc despre greutăți, părinții sunt făcuți să se simtă incapabili, insuficient de buni și nepotriviți.

Consultant de specialitate: Alina Pop, psihoterapeut specialist în burnout parental

Sursa: Mother Brain: How Neuroscience is Rewriting the Story of Parenthood”, Chelsea Conaboy